poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-10-31 | |
Mi se inchid ochii. E atat de liniste incat poti sa aud pasii lui Dumnezeu pe un nor. Nici vant, nici tipete, numai idei care curg. Vreau sa-mi privesc sufletul dar nu am o oglinda la mine. Ce as putea sa fac? Poate sa intreb pe cineva? Astept. Portile se prabusesc iar Cerber a adormit, asa ca pot sa ies din inchisoare. Strada e plina de lacrimi si mucuri de tigara.Nu ma deprima s-o vad asa, dimpotriva suferinta altora imi provoaca placere. Vreau sa-mi privesc sufletul. Unde e el acum cand eu vreau sa-l privesc in ochi? Trebuie sa-l caut...
Intalnesc acum un vanzator de la care cumpar ceva fara sa stiu ca e, dar nici nu-l intreb. totusi indraznesc: "Ai idee unde a plecat sufletul meu?" "L-am vazut acum zece minute " "Poti sa-mi spui cum arata?" "Era imbracat in negru, avea niste ochi albi si parul albastru" "Cum avea mainile?" "Nu avea maini, in loc de brate i-au crescut doua mari crengi inflorite" "da...stiu ca sufletul meu are doua crengi inflorite in loc de brate" Acum, cand stiu cum arata sufletul meu, stiu ca trebuie sa-l gasesc. Raman in strada. "sufletul meu fumeaza, ce-ar fi sa-mi aprind o tigara...". Mai inchid odata ochii si aud un freamat de crengi. "Unde ai fost?", imi intreb sufletul. "Aici, cu tine."
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate