poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-01-05 | |
Adeseori privind trecutul
Raman... Uitat atat de mult, Imi blastam astazi inceputul Acelor zile, ce-am avut. Te duci... Cati ani de suferinta N-or sa te vada ochii-mi tristi ? Innamorat de-a ta fiinta, Ca te cunosc, dar nu existi. Sunt rascolit de-a mea poveste, De-amorul meu cel dureros, De ce n-a fost, de ce nu este, De glasul tau iubit, duios... Tu crezi ca-s oare ca si gandul? Mereu, in van sa-l amagesti? Sa-mi vina rar, la tine randul Sa fii o zana din povesti, Dulci buze cu a ta chemare Ochi verzi ce scanteie de vii, Mi-e rece-a ta infiorare, De lingusiri, de viclenii. Nu m-ai atins dar ma cutremur, La simtul tau, atunci cand treci De-o vorba, de-o chemare tremur, Tu viata, moarte mi-esti de veci... Te duci si rau n-as vrea sa-mi para, Ca n-ai venit nici azi, nici ieri, Ca n-am baut o cup-amara, Chiar si pe astea le-ntelegi. Ramai cu tine, te iubeste, Si-ti cauta chiar alt iubit Ce trupul, noaptea ti-l doreste Eu plec... Ma duc... Am asfintit. C-auzu-mi n-o sa-l mai intuneci In vorbe dulci, suflari fierbinti, Singuratatea-mi n-o s-o luneci Sa ma mai faci sa-mi ies din minti. Din gheara ta fara scapare, In gandul meu te iscodesc, Cand te-asteptam cu-nversunare, Ca te-am iubit si te iubesc. De-acum nici asta nu-mi ramane Si n-o sa am ce blestema, Ca azi va fi ziua de maine, Ca maine anii ce-or urma -. Stam deseori cu Eminescu, Inlacrimati cand ne gaseam, Vin n-am mai baut de-o luna, Bani n-am mai vazut de-un an... Cand te iubea parca pe tine, Si stare, liniste n-aveam, Il iscodeam si el pe mine, Indragostiti de ce n-aveam. In iarna frigul ne ingheata, Fara iubire amandoi, O primavara de speranta, Veniv-ei dragoste la noi ? El o iubeste, eu iubesc, Cand impartim aceeasi soarta, S-a dus iar eu innebunesc, Traind viata asta moarta. Ramas cu-o dulce nebunie, Sfarsit cand nici n-am inceput, Ti-as da din ea, in vesnicie, Sarutul ce nu l-am stiut. Iti spune El, Emin-poetul, Asemenea iti spun si eu, Ca s-au tot dus a lui aripe... Si, ca si lui norocul meu, In doi, singuratati si clipe, Vom duce iar la Dumnezeu, Luceferi blanzi, cazuti in ape, Sufletul lui, sufletul meu... Tu, Veronica ce-l ascunse, Si lumii crude ne-ati lasat, Lacrimi putine, poate scurse, Frunze de dor ne-au ingropat. V-am dat cuvant la-ngropaciune, Sa ne lasati doar noi sa fim, Sticle de vin sa ne adune, Ca am iubit... Atata stim.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate