„Altfel, aberațiile unui eugen gălăteanu pe acest site n-ar mai părea amuzante...”
Dna.D.Rabbit
“Dacă-ți place, ce pana mea…”
Inscripție citită într-un WC
“ar trebui să ne respectăm, măcar în scris…dacă ajung ai noștri la putere, vă vom spânzura pe fiecare de câte un felinar…dacă ajung ai voștri la putere, ne veți duce “după colț” ; dar măcar în scris ar trebui să ne respectăm…”
Ludwig Renn

Eu mă amuz de fiecare dată cînd postez ceva pe site. Eu vă iubesc pe toți de pe acest site, pupici, pupici. Eu vă urăsc pe toți de pe acest site și aș vrea să vă văd reci (mai puțin nemuritori) pentru ca să-mi revină mie gloria.Între aceste două extreme se desfășoară zi de zi viața site-ului nostru.Așa cum este el (și oare n-aș putea să mă reîntorc și eu la 0 ?), cu bune și cu rele. Atîta vreme cît avem puterea de a purta un dialog civilizat. Atîta vreme cît avem puterea să ne stăpînim și să acceptăm și opiniile celuilalt. (Dialog- adică conversație civilizată orientată spre un anume scop-Dicționarul Bantam de filozofie, 2003)
Există însă, la unii din cei mai tineri ca mine, o nerăbdare imensă și o dorință foarte profundă de a se realiza, de a ajunge, de a putea dobândi toate bogățiile gândului . În principiu acest lucru n-ar fi rău. Rău este însă cînd călcăm voioși peste cadavre și susceptibilități . Rău este însă când, lăsând deoparte tonul civilizat și o anumită gentilețe de “dantelă de secol XVIII”, ei sunt Alfa și Omega și instaurează un regim totalitar (cum Eugen Gălățeanu, tocmai dumneata ești antitotalitar ?) interzicînd pe oricine care nu este pe aceeași linie. E rău atunci când nu lași posteritatea să te recunoască și ai impresia că, strîngîndu-l de gît, dacă poți rezista mai mult decât tovarășul tău fără aer ești mai bun decât el.
Un recent schimb de replici de pe site mi-l readuce în față pe dl.(dacă eram rău spuneam tovarășul) Autor (pentru conformitate dl.Bogdan.Geană). Dl.Autor e frumos, deștept, cu o mustață impresionantă. Dl.Autor e hip. Și poate că și hop.Dl.Autor e critic, rău de tot- te mușcă și te face de tot hazul, spre amuzamentul târgoveților în delir. Dl.Autor e atoateștiutor-am simțit-o pe pielea mea.Am avut nefericirea să postez niște păreri pe site-evident că dl.Autor nu a fost de acord. Ce ar fi trebuit să iasă de aici ? Poate un schimb politicos de replici care să se încheie, eventual, cu “chiar dacă nu sunt de acord cu dvs. vă respect părerea…”.Ce a ieșit ? Fără să fie în temă, fără să fie la obiect, fără cea mai mică legătură cu ceva din modestele mele păreri, dl.Autor m-a insultat strașnic în comentariul domniei sale.Pentru mine a fost echivalentul unei flegme în plină față. Nemeritată.Și fără nici o legătură cu conținutul. Dar e bine să fi agresiv și să le dai miticilor în cap cu vîsla ca să nu iasă din rahat. De ce ? Ca să fie hip. Și hop. Și ca să arate “ce poate brandul lui”-evident și “cine nu e cu noi e împotriva noastră”. N-aș fi avut nimic împotrivă dacă ar fi avut argumente pertinente să-și susțină părerile. Din păcate, la capitolul argumente, dl.Autor stă mai slab. La capitolul argumente, dl.Autor are nevoie de respirație gură la gură.În schimb la capitolul “băgat pumnul în gura celor care nu-l plac” dl.Autor e imbatabil. Am încercat și eu să-i răspund cu un comentariu referitor la comentariul domniei sale- sufletul. Îngerul păzitor al dlui.Autor mi-a făcut comentariul harșt. Am încercat o opinie la capitolul personale “Dl… vs dialogul civilizat”. Iarăși îngerul acela răzbunător și-a băgat codița- cu un “refuzat permanent” fără motiv. Am țipat, am urlat, am cerut o justificare. Nimic. De ce ? Pe de altă parte, atunci când am schimbat numele dlui. Autor, minune, personalul meu a poposit pe peronul gării Agonia. Minune ? Sau a existat în ziua respectivă un editor mai imparțial ? De ce această cenzură ? Exista ceva ofensator ? Mi-am recitit materialul- nimic la orizont. Poate, era plicticos. Dar în rest…Văd că dl.Autor recidivează și cu alți paisani care nu se ridică la înălțimea domniei sale. La fel de drastic și la fel de intolerant. De ce oare ? Ce înțelege dl.Autor în a interzice un material, a închide un ciclu de comentarii sau a fi injurios față de diverși ? Dar înțelege el ceva ? Sau e doar o dorință cocoșească de a fi cel mai tare ? Sau e numai “dreptul pumnului meu (Nota nșprezece milioane) mai mare decât al tău (nota -10) “ ? Oricum îl iert, pentru că sunt un bun catolic.
Culmea este că dl.Autor e bun uneori. Are lucruri interesante. Dar în momentul în care trântește o stupizenie logică în mijlocul unui articol superînstelat și i se atrage atenția politicos față de acest lucru ia foc. De ce ? Pentru că el e bun, el e drept, el e formidabil. Cine sunt pigmeii care îndrăznesc să-i tulbure liniștea ?
Sunt mulți alții pe lângă dl.Autor.Mulți alții. Pentru care s-ar putea exprima și idei mai subversive. S-ar putea spune că scriu și gândesc ca în secolul XIX. Li s-ar putea reproșa un naționalism de paradă altoit pe un patriotism nătâng. S-ar putea sugera că nu e bine să te arăți în preajma lor pentru că sunt în stare să-ți dea în cap sau să te muște, doamne ferește, de diverse părți- iar dna.Rabbit are colțișori cam lungi și poate fi suspectă de turbare. Din păcate sunt prea mulți. Și Victoria, și dna.Rabbit, și alții.Unul din acești prieteni a fost de-a dreptul superonest începîndu-și comentariul cu “îmi faci greață…”. Puah, Emetiralul ajută uneori. Dialog civilizat ? M-ar bucura să port un astfel de dialog. Dar nici vorbă. Orice ai scrie, ei te înjură. Spui ceva despre vreme- ești comunist. Vorbești despre creșterea lui Pegas- ești un reacționar și locul tău ar fi cel mai bine în Cuba. Mi-ar plăcea acolo dar e treaba mea personală dacă mă duc sau nu. Prietenii mei totalitari nu au argumente și nici nu vor să aibă, dar nu contează- pentru ei injuriile sunt mai eficiente decît orice argument. Le reproșezi că au plecat doar în combinezon de acasă și ei (ele) îți răspund plini de indignare-“Comunistule!”. Ei să fie fericiți.
Din păcate/din fericire activitatea mea la acest site este doar una de amuzament. Scriu ca să mă destind, ca să mă amuz.Poate că așa ar trebui să facem toți. Să păstrăm încrîncenarea în noi și s-o canalizăm spre output-urile noastre. Eu mă amuz teribil. De aceea nu iau în serios pe cei ca dl.Autor. De aceea mi se pare simpatică dna.Rabbit și păstrez în mod special un morcov din Pomerania ca să i-l dau atunci cînd mă întorc de la Manchester. Mi se par prea crispați, prea în stare de șoc, prea ca și cum ar avea ceva înfipt într-un anumit loc.
Pe de altă parte, în ceea ce privește dialogul civilizat, acesta e pe moarte. Cu dl.Autor și prietenii săi călcîndu-i plini de mândrie cadavrul.