poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-19 | |
Cred ca in acel moment Dumnezeu l-a vrut in viata si Mitica nu a cazut. Era destul ca faceam o rotaie in jurul corzii si pitoanele puteau iesi oricand.Am realizat mai tarziu ca fusesem la un cm de moarte.Cu chiu cu vai am incropit inca o scarita si asa l-am adus pe un petec de iarba cat sa imi trag sufletul si sa le dau ocazia prietenilor nostri sa gaseasca o solutie rapida.Printre franturi am auzit de jos:
-Stati acolo ca venim dimineata sa va scoatem. Era salvamontul din Gheorghieni. Vajnicii de ei! stateau si se uitau cum ne jucam cu viata si nu interveneau de fel.Daca se apucau a doua zi sa ne scoata trebuiau sa aduca doua cosciuge mari si late, asta in caz ca nu vizitam soseaua. Eram pe brana de piatra si l-am auzit pe Dorin zicand: -Erati acolo ca un candelabru cu 2 brate. Ce frumos. Mitica a inceput sa rada si l-a rugat pe Dorin sa taca deoarece cand rade il dor toate oasele. -Facem o coarda funicular si-l trecem in traseul armata.E cel mai bine. -Ma arunc in gol, vreau sa mor! Vreau sa ma arunc in gol! De durere Mitica nu mai reactiona defel si se agita gata sa cada.L-am prins in brate si a inceput sa ma muste de maini iar l-a un moment dat si-a scos haina si ia facut vant. Ca sa-l pacalesc si sa nu ma mai muste ii dadeam coarda si scapam de el pt cateva secunde. -Sa ne grabim! Nu e de bine. De bine nu era fiindca abia il tineam si pe cer stelele ne prezentau noaptea.Venise noaptea.Da. -Sti ce e aia circulatie ireversibila? -Ce e? -Exista sansa ca sa moara in spital in 2 sau 3 saptamani. -Roaga-te sa nu fie asa.Roaga-te! Din spatele lui Mitica i-am agatat hamul si usor l-am impins catre traseul armata unde ceilalti doi l-au prins si in zece minute eram pe carare. Traiam din nou. Cum as fi aparut eu in fata Rodicai daca el murea? Cum asi fi fost toata viata un biet nebun bantuit de omul atarnat ca o sulita in surplomba nenorocita? Ajunsi pe carare ne-am straduit sa-l tinem in pozitie bipeda deoarece era ca un om beat.Se clatina groaznic si nu avea echibru aproape de tot. -Agata-i o carabiniera de pantaloni si desfasoara coarda! i-am zis lui Dorin.Usor de zis greu de facut ca Mitica nu accepta nici macar sa-l atingem. L-am pacalit si cadeam odata cu el lovindu-ma nasol la picioare caci nu mai aveam papuceii de catarare.Ajunsi la rau i-am rugat pe salvamontisti sa-l treaca apa ca sa nu se ude. -Noi nu traversam raul acum. Maine vine salvarea si-l ia de aici. Cu astfel de cuvinte l-am trecut noi. Bravo salvamontisti din Gheorghieni. Bravo! La cabana i-am dat calmante si un ceai apoi m-am retras si eu.Nu stiam ca voi mai trece in Retezat printr-o situatie de acest gen. A doua zi de dimineata a venit salvarea si la luat.Am aflat vesti despre el abaia in primavara la scoala de alpinism din retezat de la Rodica. Imi spunea ca inca il dor mainile si am rugat-o sa nu-l lase sa se catere inca.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate