pecetluit în fiecare atom al universului
miracolul nu se poate rosti răspicat ca adevăr
de carne și de sânge
decât într-un descântec uimit al durerii

cu fiecare vaier sufletul moare câte puțin
trepidație circulară perfectă
privirile sunt doar lacrimi de chihlimbar
încrustate în noaptea contorsionată de spasme

timpul se dilată ascuns în poveste
pământul mut își ține răsuflarea
în adâncuri
taina se luptă pentru a deveni ființă

suferință din suferință
inimă din inimă de iubire
rescriu sensul opus al țărânii retrase în țărână
noi începuturi tremurătoare și fragile

zorii zâmbesc enigmatic
de două ori portocaliu
și o dată negru