Stau de multe ori pe un colt de gand si simt in aer adierea copilariei trecute. Ea a trecut dar parfumul si amintirile au ramas in sufletul meu ca intr-o cutie de clestar, ca ceva unic si irepetabil.Ma trezeam dimineata mangaiat de mana calda a bunicii si ieseam afara in soarele tandru si emotionat care se juca cu razele , cu caldura. Probabil era si el tot un copil obraznic ca si mine dar nu aveam de unde sti atunci. Daca era vara bateam crangurile, raul si fugaream gastele vecinilor caci ce aveam eu griji? Veneam acasa flamand si murdar tocmai cand noaptea ma impingea de la spate sa termin cu nebuniile si las stelele in pace ca sa poata lumina cum trebuie.Eram dojenit pentru nebuniile care le faceam si bunicul, o fire mai severa dar pus pe glume imi arata cheia de la bucatarie zicand:
-Caine o sa mananci tu la anu! Cheia e la mine!
Tot bunica saraca... Tot ea franta de oboseala imi punea mancarea pe masa si ce o mai necajeam.Ce mofturi mai faceam!
Daca era iarna zapada ma scotea la o tranta cu sania pe dealul din spatele casei si tine-te! Era vreo bucata de gard nedescoperita? Sau vreun sant ratat?
In 1984 iarna a murit strabunica si tocmai atunci s-a pus pe o zapada ca in ziua de apoi. Cadea de sus ziua, cadea de sus noaptea si nu mai razbateam printre troienele cat un munte.Ce greu au ingropat-o pe fiertata strabunica.Pana sa treaca in lumea dreptilor ii puneam vasul cu mancare pe masa si asteptam sa manance dar ea saraca era oarba cum sa manance singura? O necajeam putin apoi ii dadeam lingura in mana strigandu-i tot felul de lucruri pe care nu vreau sa le reproduc acum.Cand Craciunul s-a hotarat sa vina, a venit cu un nou potop de zapada iar curtea parea de faina, copacii din zahar.Singurul lucru care ma atragea in casa era mirosul de cozonaci, caldura si bradul impodobit cu zeci de lumini si minuni copilaresti.Ce e mai frumos sa stai langa brad si sa asculti colinde iar afara sa cearna cerul? Ce poate fi mai frumos decat sa astepti jucariile si mosul care inevitabil vine? Eu credeam ca merge la toti copii din sat fara sa stiu ca unii nu vazusera o jucarie in viata lor si cu siguranta nu aveau sa vada prea curand.De unde sa stiu ca dupa copilarie urmeqaza o perioada in care candoarea, puritatea devin doar pagini de roman?
Bunica a imbatranit lovita de ani si doar blandetea si ochii ei imi amintesc de copilarie, de minunea din viata mea.La fel si bunicul, omul care nu mi-a dat o palma in viata mea.Fa Doamne ceva ca bunicii sa nu moara niciodata! Te rog frumos!