Să ne unim într-un crepuscul cu lacrimi de înger... Iar lacrimile ne vor îmbrăca în frumusețea zilei, noaptea va șterge tot ce ne-a umbrit și ne-a făcut uneori urâți...a fost un moment în care am vrut să renunț, cineva transformase frumosul în urât... și atunci am decis să merg înainte, datorită ție... fiindcă ai spus că: în jocul nostru cu gânduri îngerești... să fim fericiți și să învățam să iubim și să dăruim...




1Mai


Provocările pe care le întâmpinăm în viață sunt împărțite în trei categorii mari: ușoare, dificile și imposibile. Cei ce le aleg doar pe cele ușoare au o viață sigură și plictisitoare. Cei ce le acceptă pe cele dificile au o viață grea dar satisfăcătoare. Cei care le abordează pe cele imposibile sunt aceia de care posteritatea își va aduce aminte.


Mi-am smuls din inimă lacrimi și le-am așternut pe hârtie, le-am împachetat în iubire și acum mă pregătesc să le dăruiesc... așa cum toată viața mea am făcut și așa cum de acum înainte voi face... Dragostea și Bunătatea mea... v-o dăruiesc... vă rog primiți că să fiu FERICIT...


Renașterea ______mă renasc în căutarea trecutului, într-o primăvară dincolo de moarte, îmi doresc să înfloresc precum mărul, fiindcă în moartea mea trăisem gânduri desenate pe harta vieții. Renasc din cuvinte încă nespuse, purtate ca un zălog pe traiectoria timpului, unde urma să rămân ca o limită a trăirii dincolo de orizont.


Niciodata nu suntem singuri. Singuratatea este doar un gand coplesit de emotiile trairilor noastre cuprinse de tristetea intamplarilor.
Totdeauna suntem insotiti de ganduri, construim in jurul nostru o lume plina de imagini, inchizand ochii ne transportam intr-o alta lume, lumea imaginatiei. Cu siguranta, nu suntem singuri. Avem in inima noastra gandurile ce ne vor insoti permanent, acolo putem ascunde in cele mai mici amanunte taina noastra, secretul sufletului nostru. De azi, am decis, nu voi mai fi singura. Am atatea ganduri!...E simplu! Oricine isi poate transforma viata in paradis, numai prin gandurile sale. Incerc sa-mi gasesc ordinea gandurilor, gandul de inceput, este temelia pe care imi voi cladi micul meu paradis. Care sa fie gandul de inceput?
Prietenia, increderea, iubirea, credinta? Pe care sa-l aleg? Prietenia cu cine? Cu mine si gandurile mele. Nu, nu pot sa fiu prietena gandurilor mele. De cele mai multe ori le tradez, fara sa vreau imi ignor gandurile, asta nu se poate numi prietenie. Increderea in gandurile mele? Ah! Increderea! Aici sunt prea multe de spus. Am incedere intr-un gand sincer, ca e al meu si nu il voi parasi, apoi,
apare alt gand ce ma face sa renunt la el. Mereu se va intampla asa.
Deci, nu pot sa am incredere intr-un singur gand. Iubirea? Iubirea gandurilor mele. Daca le iubesc gandurile? Uneori le iubesc, atunci cand sunt pline de sperante, cand imi cresc aripi cu care sa zbor prin universul gandurilor. Alteori le urasc din prea multa iubire, neincredere si teama. Nu poate fi vorba de iubire! Iubirea gandurilor
este conditionata de mai multi factori de care nu pot sa scap in nici un fel.
Credinta! Credinta in gandurile mele. Da! Primul gand pe care ar trebui sa-mi cladesc micul meu paradis o sa fie gandul credintei. Cand spun credinta, asociez acest cuvant cu rugaciunea. Nu te poti ruga daca nu ai credinta. Deci, ma rog sa am credinta in gandurile mele, ma rog sa le fiu credinciosa, sa nu le parasesc niciodata indiferent daca vor fi ganduri vesele sau ganduri triste… Vor fi gandurile mele si voi ramane credincioasa lor atata timp cat mai pot sa gandesc la micul meu paradis.

azi, indiferent din ce parte vântul va bate, îmi promit mie însămi înainte de toate, că n-am să mai vorbesc în graiul lor silabă de silabă, în ritmul muzicii ce numele îți poartă, voi picta învață să te accepți așa cum ești.

2 Mai

Dacă vrei să fii cu adevărat fericit, trăiește pentru ceilalți.


E primul eșec în 22 de ani... Eu nu sunt învățat să pierd, nu știu să pierd și acum... Nu m-a învățat nimeni că trebuie să mai pic și eu să văd cum e să te ridici, să văd cum e să guști noroiul ciudatei anestezii corporale... Acum nu știu ce să cred, acum nu știu pe ce drum ar fi bine să apuc... de fapt... acum vreau doar să mă odihnesc și să accept că am eșuat...


Clipa ______ șe naște în inimă și cu glas tânguit, vine spre tine, spre mine, e călătoare odată cu timpul, purtătoare de doruri, de cuvinte, de sntimente și uneori de ură. Clipa nu iartă durerea din tine, dar nici din mine, se oprește uneori în lacrima de pe obraz, alteori se scaldă în fumusețea împăcării. Clipa dorului vinde amintiri fumegânde unei minciuni așternute pe buze, vindecă suspine aruncate trecătorilor ca florile de nu mă uita. E cea care a zămislit vise, a zâmbit, a plâns, a suferit...


Faptul ca oamenii au in majoritatea situatiilor reactii necontrolate, neasteptate, ma inspaimanta. Nu poti sti niciodata cum va reactiona un om chiar si in fata unei intrebari banale. Un exemplu la fel de banal :”cat este ceasul?”. Un raspuns la fel de banal :”De ce?”. Sunt persoane care raspund la o intrebare cu o alta intrebare. O concluzie banala – In lume sunt mai multe intrebari decat raspunsuri.

3 Mai


Când îți vine să te dai bătut, mai rezistă încă puțin.


Până acum am întâlnit doi oameni care m-au ajutat foarte mult... două daruri de la Cel de sus... Ei au intrat în viața mea atunci când aveam nevoie de ei... Dumnezeu a știut când să mi-i trimită... Domnul R., profu meu de psiho din liceu... Terapia pe care a folosit-o cu mine a fost prietenia... a reușit să mă echilibreze și să mă învețe ceea ce înseamnă viață și ceea ce înseamnă să lupți pentru ceea ce îți place și pentru viitorul meu... Să trag de mine atunci când trebuie să îmi fie bine mai târziu...
Celălalt e domnul D.... El m-a învățat ce înseamnă legătura cu Dumnezeu, ce înseamnă gândul meu cu mine însumi... că singura luptă pe care o dau pe acest pământ e doar lupta cu mine contra mea... că trebuie să mă intereseze să fiu bun, dar mai bun decât mine în comparație cu mine... să nu mă intereseze ce fac ceilalți cu viața lor... și să îmi văd de treaba mea... el a reușit să mă învețe să mă liniștesc, să mă adun ca să pot trece mai departe... Dar tot el e cel care a adus primul eșec în viața mea... nu-i port pică... am să îi port respect toată viața pentru ceea ce m-a învățat. Și îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi l-a trimis în cale acum un an și jumătate, atunci când nu știam de unde să apuc drumul spre viitor... și îi mulțumesc pentru darurile pe care mi le-a făcut.


Dorința ______întind mâna să-ți mângâi privirea cu ultimul gând, ce să-ți cer? Voi face doar un pas spre tine și apoi te voi urma. Te iubești doar pe tine și uiți că mugurii se vor face rod, cuvintele – chemari …dar pleacă precum păsările călătoare, uneori fără întoarcere. Am încetat să mai exist ca OM?


>Daca intr-o singura clipa am fi pusi in fata situatiei de a gasi raspuns la mai toate intrebarile pe care ni le punem zilnic, am ramane cu la fel de multe intrebari sau poate mai putine raspunsuri? Am avea mai multe certitudini sau mai putine incertitudini?

4 Mai


Dacă încerci să atingi un scop, s-ar putea să nu reușești, dar cel puțin vei ajunge mult mai departe decât dacă nu ai fi încercat deloc.


Am dat totul... am dat fiecare picătură de sânge, mi-am dat chiar sufletul pentru trupă și am luptat ca să meargă, am luptat cu speramță și cu entuziasmul meu, am luptat până am picat, și acum mă târăsc și sper să mai am forța să mă prind de coada trenului ce încă mia stă în gără și mă așteaptă... mă chinui dar coatele mi-au rămas doar os... ochii au început să cadă iar inima să chinuie să mai treacă din când în când picături murdare de sânge, arse demult în entuziasmul visului...
Când am ales asta... când am făcut alegerea asta... mi-am asumat condiția și am acceptat... Am lăsat să treacă zeci de oporutnități pe lângă mine, la școală... puteam să devin inginer, dar nu e de mine... acum un an aveam șansa să prind relații afară... dar am ales să îmi urmez visul și nu banul...
Nu regret nimic... Îi mulțumesc Lui Dumnezeu că mi-a dat ocazia să văd cum e să eșuezi și să văd dacă sunt în stare și capabil să mă ridic, să mă adun și să merg mai departe cu lecțiile bine învățate....
La drum...


Noaptea ______se așterne cu cântec de amurg într-o simbioză a luminii; înalț o rugăciune ca somnul să-ți fie lin, te voi veghea cu inima împrăștiată în umbrele zâmbetului adus de îngerii cântând în cor. Să nu uiți că azi, dar și mâine, ziua va așterne cuvinte acolo unde pașii te vor purta.


Visele noastre sunt de cele mai multe ori departe de realitate, se fla in subconstientul nostru si se hranesc din imaginatia noastra. Traim si visam la lucruri care se pot implini sau lucruri care nu se pot implini niciodata. Cunosc oameni care isi fac din vise propriul lor paradis, o lume in care se refugiaza chiar si atunci cand ar putea alege alta cale spre implinirea celor mai simple idealuri. Dar exista si o alta categorie de persoane carora le este teama sa viseze. Pentru acestia noaptea este un cosmar, de teama sa nu-i auda cineva, isi impun sa nu viseze.
Se pare ca “visele sunt singura avutie a celor nefericiti”.

5 Mai


Dumnezeu îți dăruiește pace sufletească după ce I-ai acordat încrederea ta.


La un moment dat m-am îndrăgostit și eu ca orice om.. de fapt mă îndrăgostesc foarte des... dar de ficare dată sunt dezamăgit... dar mai rău e că nu sunt în stare să spun că sunt îndrăgostit... Cum să mă duc la ea să îi spun: „Știi... eu m-am îndrăgostit de tine și vreau să fii alături de mine...” Nu pot pentru că sunt laș. Mi-e teamă să nu pierd... de ce? Mă chinui de atâta vreme să încerc să trec dincolo, acolo unde totul e simplu... și știu asta... dar...
O cheamă Anka, nu am văzut-o decât o singură dată și mi-e gândul întotdeauna la ea dar nu pot să îi spun nimic... nu vreau să o deranjez... cum să fac... habar nu am... aștept, aștept și iar aștept... nu știu ce, nu știu pe cine...


Cântec______sub clarul de lună cântecul nopții veghează iubirea, alungă pustiul chipului îmbrăcat în carne, pictează cerul cu lumina ochilor spre dimineață… într-o nouă naștere ca într-o nuntă de vise… pleoape pierdute în tăcere unui țipăt.


Iubirea, o simtim in tot corpul, ne da fiori, ne face mai veseli, mai optimisti, ne da aripi cu care sa zburam , uneori in gandul unei persoane se pot intampla atatea scene de iubire adevarata. Inchizand ochii se pot transporta intr-o alta lume in care iubirea este simtita in tot corpul. Nici distantele nu mai conteaza. Totul devine real, inima bate cu putere iar mainile tremura de emotii.

6 Mai


Secretul fericirii este să fii mulțumit cu ceea ce ai.


Sunt bun de dat sfaturi... toată viața mea asta am făcut... am ajutat pe cei care aveau nevoie de ajutor și pe cei care acceptau sfaturi... câteodată mă săturam și spuneam gata dar nu pentru mult timp căci simțeam că dacă nu ajut atunci când cineva are nevoie îmi încalc menirea și destinul meu pe pământ... Dumnezeu cred că a vrut prin mine să le vorbească celor care nu pot...
Dar... eu.... de ce nu pot să folosesc toate aceste sfaturi și pentru mine????? Dilema mea... Teoria o am... de fiecare dată știu ce e de făcut dar nu pot să o fac... Așa a vrut cel de sus și așa las și eu să fiu... pentru că nimeni nu are putere mai mare... sunt doar un simplu mesager în lumea asta plină de probleme, de oameni simpli care nu știu ce vor, care se aruncă în față fără să gândească... de oameni răi care nu au învățat altceva decât să rănească... de oameni ipocriți care sunt în stare de orice pentru a ieși în față... de oameni făr conștiință... de oameni invidioși...
Mai suntem noi, câțiva, care dăm... dăruim cu toată inima fără a dori nimic în schimb... poate doar un zâmbet... pentru că noi vom primi dar de la Dumnezeu... dincolo... în lumea celor drepți, în lumea celor ce cred... în lumea celor aleși să dăruiască...

Fericirea mea crește, se întregește în fiecare clipă când în jurul meu văd frumusețe, văd fericirea celorlalți... pentru că eu trăiesc pentru ei, pentru că așa am fost învățat să fac... să trăiesc pentru cemi care au nevoie de mine....

Freamătul______ ating strigătul din mine cu golul dintre două cuvinte, miros moartea spre dimineața suspendată între a rămâne sau a pleca. Mistui plăceri încolăcite în jurul gâtului, urând singurătatea poemului ce se naște în mine. Fără milă dezvelesc frumusețea nopții în căutarea altei nopți.


Amantii. Amanti exista si vor exista atat timp cat va exista iubire. Cred ca ei sunt singurii care se iubesc cu adevarat, putinele momente de fericire pe care si le daruiesc unul altuia, conditionate de timp si toate celelalte probleme ii fac sa se iubeasca cu frenezie fara sa le pese de alte ganduri, de nimeni si de nimic. Timpul se opreste cateva minute in loc, nu mai conteaza decat doua suflete care se doresc si care isi inteleg reciproc celelalte probleme.
“Dintre toti cei care suntem in viata, ei sunt cei mai vii”.

respirăm aceeași secundă de mai bine de un an, pictându-ne existența în promisiuni și tăceri palmele noastre, lumi paralele, cerșesc atingerea de-ai ști cât mă doare această neputință. La mulți ani, îngere!

7 Mai


Secretul fericirii este să fii mulțumit cu ceea ce ai.


Sunt foarte orgolios, sunt narcisist, sunt egoist... dar toate sunt cu mine în relație cu mine, în competiție cu mine însumi... Mi-am învățat bine lecția și am pornit mai departe pe un drum pe care chiar dacă îl știu e plin de surprize... și pe drumul meu întâlnesc suflete care îmi sunt frați și surori... întâlnesc iubire care mi se dă fără a cere... e iubirea de care îmi vorbea Dumnzeu în gândurile mele atunci când eram pe punctul de a mă da morții...
Ca orice adolescent care are impresia că dacă el nu e bun, că dacă el nu e fericit atunci trebuie să moară... așa am făcut și eu greșelile mele... La un moment dat, după câteva săptămâni de singurătate totală... cineva mi-a șoptit în fiecare noapte prin vuiet, prin ploaie, prin voci în întuneric care îți ridicau pielea pe tine că eu trebuie să rezist pentru că așa vrea cel de sus... și așa am să fac... am să lupt să las ceva în urma mea, să las un semn al trecerii mele pe acest pământ... altfel... aș trăi degeaba... altfel... nu aș fi acolo unde sunt chemat....
În drumul meu nu stă nimeni... nu sunt în competiție cu mine... pentru că totul fac prin mine sub protejarea Celui de sus... Mi-e teamă doar de banalitate, de eșecul datoriei supreme...


Buzele ______ cuvinte care sapă depărtări și desenează ochi deschiși spre frumusețea din tine. Primesc poemul scris cu argint pe tâmple, presărat din loc în loc cu ruguri într-un preludiu despletit de rătăcirea nopții.


Neincrederea ne joaca uneori cele mai cumplite feste. A nu avea incredere in tine insuti, in faptul ca nu stii cum vei reactiona intr-o anumita situatie, ne face vulnerabili si ne inspaimanta. Un vechi proverb italian (tradus) ar suna cam asa “A avea incredere e bine, a nu avea incredere e si mai bine”. Oare este bine sa avem incredere in noi insine si in cei din jurul nostru sau este mai bine sa nu avem incredere, crezand ca astfel ne putem bucura de fraza “Traieste-ti clipa”.

8 Mai


Dumnezeu te iubește și te cunoaște în mod personal. Dacă nu L-ai întâlnit încă, roagă-L să ți se arate.


da... daaaaaaaa... pot să țip cu toată inima că sunt fericit... sunt fericit că El m-a ajutat să ajung până aici... m-a ajutat să trec peste ce era mai greu, mi-a deschis ochii atunci când aveam nevoie să văd... tot ce a trebuit a fost să cred...


Amăgirea______ adevăr ascuns după zidurile ochilor, copleșit de forma adâncului, călcat de uitarea trecutului, fluturi înghițind sărutul hilar al vieții… obișnuiam îmbrățișarea pentru o prăpastie de sub cutele frunții… întunericul îl numeam lumină - pecetluit pe zidul plângerii…


Nu exista oameni care sa nu fi intalnit fericirea, macar o singura clipa in viata. Un copil este fericit cand a obtinut jucaria preferata. Un tanar este fericit cand a reusit la un examen, cand iubirea i-a fost impartasita. Un batran este fericit cand copiii lui s-au realizat in viata. Exista fericire! La orice pas intalnim oameni fericiti, numai ca cei mai multi dintre ei nu realizeaza si se bucura prea putin de ea.

9 Mai


Când simți că îți vine să strigi, detașează-te de toate pentru câteva clipe, dacă poți. Respiră adânc și încearcă să vezi lucrurile în perspectivă. Apoi, când ești gata, întoarce-te și înfruntă lumea din nou.



Am învățat să fiu sincer pentru că sinceritatea nu doare, sinceritate nu rănește... I-am spus că sunt altfel decât se aude în jur și că totul de depinde percepție și de gust... Mi-e greu să știu că într-o zi ea nu va veni și că în altă zi ea nu îmi va spune nimic... voi adormi acum ca un prunc în brațele sfintei mele și voi aștepta cu lacrimi în ochi să se nască o nouă lume în care nu există oameni ipocriți...


Neliniștea______ promisiune conturată de caricatura blestemului într-o imaginație sub semnul zodiilor. Paradis al unei fericiri schițate pe flori de gheață, obsesie culminând cu certitudinea de a fi.


Tristetea. De cele mai multe ori, ochii nostri ne tradeaza. Putem cunoaste un om dupa privirea lui daca este trist. Chiar daca nu plangem atunci cand suntem tristi, ochii nostri o spun, o striga in gura mare. Ochii sunt cei mai intorsi spre lumea exterioara. Privirea omeneasca este singura careia trebuie sa ii dam crezare. Ochii nu mint niciodata. Este de ajuns sa privesti un om in ochi cand ii pui o simpla intrebare, sa iti dai seama din privirea lui daca este adevarat sau nu ceea ce iti spune.

secundele, șaisprezece la număr, culeg flori două câte două
dincolo de nori, îngerii, rugăciuni pe buzele mele, clopotele trag
suflete, pregătește-te!
în curând, potopul

10 Mai


Cei ce așteaptă au parte de lucruri bune. Cei ce încearcă au parte de lucruri și mai bune.


Câteodată întâlnești niște oameni cu care te hotărăști să începi o nouă și fructuoasă prietenie, asta fie că vrei fie că ești forțat de împrejurări... toate merg bine și frumos un timp scurt sau mai lung depinzând de cât de mult le dai... îm momentul în care începi să mai spui că: „Mă... prieten dar... cât crezi că mai pot rezista la buzunar?” Eiii, atunci se schimbă placa... în momentul acela tu nu mai ești prietenul lor... Explicația e simplă. Dacă te încurci cu oameni inferiori ăsta e rezultatul... Lecție despre viață... încredere în oameni... care e rostul? Tensiune, nervi și supărare... ăsta e rezultatul că ești prea bun, ăsta e rezultatul că dai și chiloții după tine ca să le fie și lor bine și ca să nu se simtă prost că nu au și ca să ai ajunți să iasă din căcatul de viață în care sunt ... Nimic nu ajută pentru oamenii inferiori... Sunt prietenii tăi atâta timp cât le dai, când ai încetat uită tot... ipocrizie... Așa că atunci decizi că trebuie să pui și tu barieră... dar sufletul tău nu te lasă, nu poți să stai cu ei atâta timp și să te uiți la ei cum „suferă”... Să gândit atunci realist: dragoste cu sila nu se poate. Ei mă îndepărtează, ei mă fac să fiu așa... Oricât ai ajuta un om, oricâte sfaturi i-ai da... el uită totul în clipa în care nu i-ai dat o singură dată... ce rost mai are atunci? Vă spun eu... natura ta de om cu suflet mare, natura ta de a nu putea face rău... Treci mai departe și crezi și speri că într-o zi totul va fi mai bine...


Inima ______un zâmbet legat la ochi pe trupul unei femeii, acolo unde păsările învață să zboare pe urmele lăsate de dâra soarelui. Îngenunchiere a brațelor întinse desenând numele tău deasupra focului. Un turn de fildeș, unde morții își petrec amintirile în voie, unde din când în când vânturile își sapă cicatricile unui poem de dragoste.


Amintirea. O forma a amintirii este aceea cand intr-un cimitir ne aflam langa mormantul cuiva drag. Prezenta acelei personae in viata noastra se face simtita in cateva clipe, in momentul cand aprindem o lumanare. La mormantul bunicilor, le-am zis pe rand cate ceva, lucruri care sa ma bucure de moment si sa-mi transforme tristetea intr-un mic suras. “Bunicule ai sa mergem la pescuit”. “Bunico cand mai mergem la biserica?”
Apoi dupa aceste intrebari si acele lacrimi pe care numai vantul le usuca, ne continuam viata, ei raman in amintirea noastra. Mergem spre casa lasand gandul revederii undeva in adancul inimii. E trist dar revederea ar putea exista, nimeni nu stie…. Iar acest lucru nu poate decat sa ne bucure.

11 Mai


Nu contează atât de mult dacă ai căzut, atâta timp cât te ridici și încerci din nou.


Suntem poeți sau poate nu... sau sunt doar o parte din noi... Nu înțeleg de ce se nasc polemici fără de rost... Sunt oameni care scriu doar pentru ei, sunt oameni care își aștern sentimentele, sufletul pe hârtie... acei oameni nu au pretenția de a schimba ceva în poezia românească, sau ce chestie e asta... acești oameni nu trebuiesc atacați... ei sunt sinceri... ar trebui să ne bucurăm de darul care ni-l fac... atât nimic mia mult...
Sunt persoane care scriu cu scop, acela de a spune ceva mai mult, care au visuri de a ajunge departe și de a lăsa în urmă, pentru posteritate, ceva mai mult decât sentimente, de a lăsa o schimbare, o nouă tentindă sau poate doar o înceercare... Aceștia sunt oameni care trebuiesc criticați, aceștia trebuiesc „desființați”, pentru că unii nu au decât figuri în cap de mari maeștri și altceva nimic mai mult...
Gândul meu de azi e doar un strigăt... vreau să se vadă cu adevărat pentru ce scrie fiecare și apoi să se critice... și mai presus de toate când se critică... se critică poezia și nu poetul.


Himere______ puterea de-a pune sub amprenta timpului fluturi care au evadat pentru o noapte dincolo de crepusculul lumii. Evadarea din verb acolo unde ploile îți îngăduie un adăpost sub imaginile trunchiate de minciuna...


Timpul – Secundele se scurg cu o repeziciune fantastica, totul trece atat de repede incat si aceasta secunda in care scriu face parte din trecut. Secundele ne masoara timpul. Oare daca nu ar fi existat timpul, viata ar fi fost mai lunga sau mai scurta decat este…
12 Mai


Sună astăzi pe cineva cunoscut și spune-i ceea ce apreciezi la el.


Te hotărăști că e bine, spui lumii întregi că vei pleca... unde? Acolo unde inima te cheamă, dar cine a făcut posibilă această deplasare: Dumnezeu. De ce acum? Pentru că acum merit. Acum am meritat să simt și să fiu fericit. Ce a fost acolo? Dar... cel mai frumos dar... plin de lumină și de căldură... suflete așternute într-un vals al timpului....



Pretext______ mi se pare mie sau ești cam bătrân(ă) pentru vremurile astea? Poate e incomod să ți se acorde și ție atenție, poate nu pricepi că minciuna e ca o pânză albă întinsă la soare… sau că totul e relativ, îți poți lua cenușa cuvintelor și să o împrăștii acolo unde nu te mai ascultă nimeni… crezi că cineva pune preț pe ultimul tău pas? Oricum tu treci printre noi ca un muribund… ce mistere mai poți destăinui… ?


Inspiratie – uneori ma inspira ploaia, cerul, rasaritul si apusul, alteori trec pe langa oameni si nu imi spun nimic, nu ma inspira nici un zambet si nici un gest. Inspiratia vine din launtrul nostru, atunci dam frau liber imaginatiei. Cel mai mult ne inspira imaginatia.

13 Mai


Limba poate fi ca o sabie sau ca o baghetă magică: poate să taie și să omoare, sau să iubească și să vindece.


Înțelepciunea nu are vârstă... Visul meu e să devin perfect... dar nu contează când pentru că perfect poți să fii și la 20 și la 40 și la 80 de ani... Perfect e perfect... înțelepciunea se dobândește și nu prea... ea e dar de la Dumnezeu... dacă cuvintele mele mișcă inimile celor care citesc înseamnă că Dumnezeu a grăit prin mine, înseamnă că El mi-a dat puterea de a ajuta și orice dar trebuie întors... prin credința mea și prin smerenie îmi dau sufletul celui ce mi l-a dat...


Trecătorul______drumul măsurat de timp cu o funie de argint formând un cerc despletit de pe coama muntelui. Un pisc adus în ritmul inimii să se scalde în valurile gândurilor… privire spre marginea lumii, unde pustiul din mine e viu… e cel ce sărută arșița unei zile înghițită de umbrele întunericului.


Tacerea – sunt momente in care imi doresc tacerea mai mult decat orice.Mi se pun intrebari si nu stiu ce sa raspund, imi doresc sa tac, tacerea este scutul cel mai bun impotriva durerii si al altor intrebari fara raspuns.

14 Mai


Când cauți cel mai bun psihiatrudin oraș, vorbește cu Dumnezeu. El te cunoalte mai bine decât oricine altcineva.


Frică? Nu am frică decât de Dumnezeu... el știe întotdeauna când inima mea plânge, când sunt fericit... el știe când trebuie să pun virgula sau punctul... Întotdeauna îmi dă de ales... dar întotdeuna posibilitatea de a mă întoarce. De ce? Pentru că eu vreau asta cu tot sufletul... dar El știe că nu e bine, iar eu insist și atunci mă întorc, pentru că Dumnezeu mă iubește... și ce văd? Nu am avut dreptate... am crezut că totul e simplu... da, e simplu... dar doar atunci când Dumnezeu îți călăuzește pașii... fără el aș fi fost doar un simplu muritor ce speră, ce visează... un om inferior... așa sunt o lacrimă divină trimis spre a dărui...


Hârtia ______ o martiră care suportă jertfa cuvintelor însirate de limbi mai mult sau mai puțin înveninate… carne sfâșiată de ochi conturând orgolii violacee, fundal al valurilor vremii, condamnată de lipsa talentului… aluat dospit în legenda omului.


Prima intalnire – Doi oameni care nu s-au vazut niciodata se intalnesc pentru prima oara in viata. Tot timpul m-a coplesit acest moment – prima intalnire-. O avem in minte inainte ca acest moment sa se intample, ne facem iluzii despre cum este celalalt. Intr-o singura clipa toate imaginile din mintea noastra devin reale, vedem ochii si strangem mainile celuilalt. Prima intalnire este la fel ca prima zi de scoala, o vom tine minte mereu. Nu se poate uita prima privire, prima strangere de mana... O strangere de mana – este inceputul si poate si sfarsitul…

15 Mai


Arată-le copiilor tăi dragoste, tandrețe, blândețe, răbdare și respect, pentru ca și ei să facă le fel.


A dărui e atât de simplu... tot ce îți trebuie e sufletul... dar nu avem totți suflet... unii sunt doar niște mașinării stricate care încearcă se se hodorăgească până la primul service, acea sală întunecoasă unde aștepți trenul tău, ultima destinație... acolo ne ținem de mână, simpli, așa cum am fost... acele nimicuri care au crescut, acele nimicuri care nu au gândit când trebuie...
Ca să dăruiești altora... trebuie să începi cu tine... fă-ți dar lumină, împăcare și credință și apoi va fi atât de simplu să dăruiești și altora ce tu ai... că nu poți dărui ceva ce nu ai, nu poți vorbi despre ceva ce nu ai simțit... și nu poți învăța ceva ce nu ți s-a arătat


Toamna______ frunze care își jelesc prăbușirea în patimi, tăcere ascunsă sub clipele de neliniște... zvârcolirea amintirilor în clepsidra ploilor într-o bătaie măruntă... o umbră boemă a cuvintelor scrise pe frecvența timpului. O inimă care adună secundele cu mare sfială, clădind sentimente pe sufletul ierbii.


Declaratie de dragoste – Am citit atat de multe lucruri despre iubire, dar cel mai mult m-au coplesit cuvintele simple despre dragoste. Cuvantul “iubito” spus la un moment dat echivaleaza cu mii de alte cuvinte despre dragoste… Eu nu stiu sa scriu declaratii de dragoste, in mintea mea ele trebuie scrise de barbati. Nu ma intrebati de ce, nu stiu sa raspund. Daca mi s-ar cere sa scriu o declaratie,as scrie doar atat: “ Ma gandesc in fiecare clipa la tine”.

16 Mai


Obiceiul de a gândi negativ te poate distruge la fel ca un cancer. Elimină-l din sistemul tău, refuzând orice gând negativ.


Eram doar noi doi... stelele începuseră să tremure de frig sau poate de temă... ne țineam de mână... de fapt încercam... coboram cu pașii mărunți știind că în vale ne vom despărți... să te strâng în brațe... știi de când vroiam? Când te-am întâlnit nu am îndrăznit... mi-era teamă să nu stric totul... așa că am așteptat... de fapt am fost doar fericit... iar acum fericirea e... cum e? Așa e... mi-ar trebui câteva vieți să îmi exprim fericirea și ceea ce simt... mi-ar trebui câteva eternități să îmi golesc sufletul de iubire... suflet încărcat în scurt timp... nu am decât 22 de ani... dar sunt bătrân... am impresia că știu aproape tot... dar cu cât aflu mai multe cu atât sunt și mai multe nedescoperite...


Adânc obscur______ supărarea neagră din mine ridicată pe culmea indiferenței, îmi anulam în fiecare zi existența între polii universului, aruncam farâme de vis sub pașii timpului… o vale a plângerii, de unde zborul sfâsiat de durere se retrage pe tarâmul singuratatii. Imi promiteai că mă vei iubi veșnic... .


Romanele – Cele mai frumoase romane! Toate sunt frumoase, atunci cand ai rabdare sa le citesti. Pe mine ma fascineaza jurnalele. E placut sa poti scrie in fiecare zi despre viata ta. Imi propusesem acelasi lucru. Am renuntat, nu pot scrie un jurnal, ar fi prea multe de spus… si prea multa tristete…

I’ve painted you in ink
To make the time take you
under its wing.
ai dreptate,, nimic in lumea asta nu e intamplator, iar drumurile noastre nu s-au intersectat... s-au chemat
you found a place in my heart from the first moment I saw you

17 Mai


Un om înțelept își va evalua din când în când propria viață, întrebându-se: „Ce fac pentru a ajuta oamenii? Ce-și vor aminti ei despre mine? Încerc să schimb ceva făcând viețile altora mai bune, mai bogate sau mai fericite?”


Aștept gândurile să renască dintr-o foaie... pentru că foaie aceea e antică... cândva a fost trunchi, cândva a fost floare, sămânță și iar trunchi... cândva... ea a fost tot... știe tot...
Dacă ființa umană are mai multe întrebări decât răspunsuri, această foaie are răspunsuri mai multe decât întrebări... ea știe ce vrea să scriu... ea știe unde vreau să ajung... eu nu știu... știu doar că iubesc frumosul... arta și că sunt pregătit de cele mai mari jertfe...


Cocoșii de ziuă______ zorii zilei își spală privirea nu departe de stele. Fetele se grăbesc la izvor să le sărute roua tălpile, iar vântul face cu mâna luceafărului de dimineață. Eu îmi ascund tăcerea în dezlegarea la iubire.


Despartirea – In fiecare clipa avem parte de despartiri. De secunda de acum, ne desparte secunda urmatoare si tot asa… Ne despartim in fiecare clipa si fiecare despartire doare…

îmi dezbrac gândul de orice remușcare și mă arunc în visare
iartă-mă, Doamne, dar trupul mă doare! prea multe ziduri ai ridicat, iar eu nu vreau decât să mă adap din ce ai dat
fericire pentru toți.


18 Mai


Dragostea nu trebuie să joace doar un rol secundar în specatacolul vieții. Ea trebuie să reprezinte actul pricipal.


Eu sunt doar un copil... mă comport ca un copil, mă joc ca un copil... dar nu am fost mereu așa... Eram un ipocrit cândva, eram egoist... și acum sunt egoist...dar sunt egoist doar cu mine... pentru că fiind exigent cu mine mă pot perfecționa... și nimic nu mă oprește să merg pe drumul ăsta... încă învăț... învăț poate repede, poate prea încet... dar știu că toate vin la timpul lor... așa cum e scris, așa cum vrea, așa cum merit... și atunci când sunt pregătit...
Mă întrebam la un moment dat de ce nu am iubit vreodată (aici mă refer la dragostea dintre bărbat și femeie...)... pentru că niciodată nu am fost pregătit pentru asta... niciodata nu am fost la fel de sincer cu mine și cu cei din jur... acum mi s-a arătat un înger care mi-a cutremurat sufletul... încă nu știu ce e... pentru că nu am mai trăit vreodată acest sentiment... poate nici chiar în altă viață, dacă s-ar fi întâmplat aș fi știut... dar voi învăța și are și cine să mă învețe...


Creanga de alun______ vorbesc tăceri, iar cuvintele mă rostuiesc, nu le înțeleg zborul straniu, gândul vorbește când nu mai am puteri și-atunci inima vibrează ca o creangă de alun.


Florile – “cele mai fumoase flori sunt panselutele si trandafirii..” Da, asa suna un cantec pe care il fredonam in copilarie… Dar cel mai mult imi place floarea – soarelui. E atat de fidela soarelui… Dar nu faptul ca este fidela ma incanta cel mai mult ci faptul ca este o floare simpla si in simplitaea ei vad de fiecare data razele soarelui oglindite…

nu-mi vine să cred! De câteva zile încoace, colecția mea de îngeri s-a mărit acum sunt patru la număr, nici mai mult nici mai puțin:
O. cel timid și fără de care nu aș fi ajuns ceea ce sunt, ruga mea
N. cel ce mi-a pictat partea dreaptă a inimii în verde, poem și zbor
C. cel ce m-a ridicat când am căzut, duhovnicul meu
și ultimul, dar nu cel din urmă
M. cel ce a văzut dincolo de cuvinte, zâmbet divin

19 Mai


Încredințează-ți viața, planurile, speranțele, visele și temerile lui Dumnezeu prin rugăciune în fiecare zi și vei avea pace în viața ta.


Ea... cum e ea? E cromatica nopții îmbrăcată într-un alb orbitor... e tabloul schimabt mereu în pânză, e ochiul meu drept, e mâna mea dreaptă... e ceea ce eu nu am... și atunci mă întreb: eu ce sunt? Nu știu ce sunt... știu doar cine sunt... Inoni nu spune nimic... dar el e tot... cum simte, cum dăruie, cum e... lacrimile lui nu se pierd, se adună la rădăcina unui castan spre a-l susține, hrăni... lacrimile mele nu vor muri niciodată... dar nu sunt lacrimi de tristețe... sunt lacrimi de bucurie... sunt lumină... sunt dar... sunt ca ea... speciale...
Puritate, Inocență... câteodată cuvintele acestea sperie... ce trebuie să fac pentru darurile pe care le-am primit... doar Dumnezeu știe răspunsul... iar eu îl voi afla atunci când trebuie... atunci când îmi vine vremea...


Lumânări______ steaua mea se stinge în nopțile de veghe și se destramă, jertfindu-se-n tăcere cu lacrimile mele. Plecare fără întoarcere și din ce-ai fost a rămas doar o speranță - o lacrimă de mamă, o așteptare adunată într-un sfeșnic de aramă.


Distantele – Nu cred in distante. Eu pot fi aici si in mai multe locuri deodata. Imi place sa vad marea si sa aud pescarusii… Ce bine! Nu exista distante! Cu gandul poti calatori oriunde.


te-am certat și încă te mai cert
ce-a fost în mintea ta, femeie?! Nu tu ești cea care a strigat: “IUBIRE!”?
ține minte: vorbele trec, durerea rămâne.


20 Mai


Oricine are potențial. Trebuie doar să-l descopere.


Întotdeauna m-am considerat o ființă specială, cu scop venită pentru a face ceva ce alții nu au putut... încă nu a venit vremea mea... dar sunt pregătit să fac ceea ce Dumnezeu îmi va cere... el mă dăruiește iubire și frumusețe, lumină... și toate trebuie să se întoarcă la El... Sunt convins că destinul meu e unul luminat pentru că nu mă lasă credința mea să fie altfel...
Nu pot să nu mi-aduc aminte de păcatele pe care le-am făcut, nu pot să uit cât am negat... dar am fost luminat... am fost supus la teste, la încercări, la durere la fericire... și am trecut peste tot... Câteodată fericirea e cea mai mare încercare... pentru că atunci se vede cât de mult îl iubești pe Dumnezeu... când ai totul, te mai gândești la El... și din când în câdn să îi mai mulțumești? Se spune: „Dă-mi Doamne suferință ca să te pot afla...” Dar apoi... lumina cu care ești învăluit ești capabil să o păstrezi sau o dai la gunoi presupunând că El ți-o va da înapoi? Unde stă credința? În ce stă credința? Doar în fericire sau doar în durere?
Prin ochii unui copil se vede ceea ce înseamnă viață... el e capabil să vadă lumina și dragostea... acolo trebuie să ne întoarcem... să creem din mai multe inimi un singur suflet care bate neîncetat ritmul veșniciei...


Linia______Ape adunate sub curcubeul pleoapelor, unde copacii devin fructe... și fructele semințe. Copaci singuratici într-o căutare veșnică a frunzelor transformate în morminte. Distanța dintre inimile noastre cu miros de iarbă și sulfină descoperind izvorul în lumina solară venită din adânc și îngropată în palmele noastre.


“Un prieten intr-o viata e mult, doi e foarte mult, trei e aproape imposibil”.


21 Mai


Comunicarea din inimă este o expresie neprețuită a dragostei. Scrie acea scrisoare sau dă acel telefon astăzi.


Mă voi întoarce acolo unde teiul are aroma sa... pe acele coline unde sufletul mi-a fost împrăștiat... vreau doar să cred că merit...
Acesta e gândul meu care le stăpânește pe celelalte... „A MERITA”... voi afla atunci când trebuie... dar trebuie să fie mândru de mine că lupt pentru ceea ce înseamnă lumină în sufletele noastre... în sufletele semenilor mei...
Iubesc puritatea, iubesc inocență... lumina și darul...
Eu aș vrea să mai fiu inocent și pur dar...
Unii îmi spun că sunt dar eu încă nu cred... doar Dumnezeu știe... acum sunt doar un gând al unei eternități care bate necontenit secunda... sunt doar o bucată de vând luată la schimb pe o lacrimă de înger... divinitatea înseamnă tot... acolo voi ajunge pentru că mi-e dor de „acasă”... mi-e dor de zborurile interminabile prin lumină...


Drumul______Pașii tăi, trecătorule, alergând spre NICIunde… Acolo cerul poate fi privit doar cu inimă și descoperit prin vraja cuvintelor iar apoi răstignit! O fâlfâire de aripi ce curge prin umbre și frunze inventând nemurirea în jocul nefast al minciunii.


"Dragostea e spinul, nu-l simti cand intra dar te doare cand il smulgi cu sila"

s-a lăsat liniște
doar ei, licuricii, îmbrăcați în mirajul dragostei își mai șoptesc, din când în când, câte un vers
timidă, noaptea, orașul își sărută, iar mintea mea nebuna de ea, te visează
te sărut pe suflet

22 Mai


Este mai bine să mergi să mergi încet și să ajungi la destinație, decât să nu ajungi niciodată.


Cum e să fii singur? De ce să fii singur? E bine? Întotdeauna e bine ceea ce crezi... e vorba doar de percepție...
Cum vede o persona 2D un cerc... ca pe o linie.... dar o sferă care trece dintr-o parte în alta... ca pe un punct care ajunge linie și apoi iar punct și apoi dispare.... așa e viața...
Suntem formați din trup, suflet și spirit... oare spiritul nostru e de acord cu nebuniile pe care le facem... oare a zâmbi e o alinare a sufeltului... când mă voi naște iar voi fi fericit... din prima bătaie a inimii... nu voi mai aștepta atâția ani să pot iubi, nu voi mai aștepta atâta timp să sper... nu voi mai aștepta atâția ani pierdut în întrebări și în neliniști... acum știu... atunci voi învăța mai repede...


Bătăi de inimii______Licurici căzuți la facerea lumii, reînviați în lacrimile fecioarei scăldate în colbul stelelor într-o veșnică noapte. Noapte părăsită după prima iubire, când infinitul a vrut să cunoască începutul acelor imagini suprapuse, aprinse de gânduri și pierdute în hațișuri de vise... Boabe de rouă scăldate în ritmul trupului tânjesc după rod... La miezul nopții eu mă voi face așternut de flori.


Aș vrea sa fiu un nor, să mă preschimb în ploaie, și-apoi pe trupul tau să mă preling șiroaie.

și iartă-mă de am venit ca furtuna, dar... te iubesc! Domnul mi-e martor că nu glumesc! Îmi ești altar, iar când zâmbești, celulă de celulă, înflorește în mine
dăruiește și ți se va dărui!

23 Mai


Dă-i propriei tale inimi libertatea de a iubi și trăi din plin, lăsând în urmă durerile zilelor trecute.


Câteodată nu poți scrie nimic... nu că nu ai avea cuvinte... ci petnru că sufeltul tău e atât de plin încât încerci sa te chinui cu atâta frumusețe pentru că nu știi când vei mai avea parte de ea... aș fi vrut să scriu multe... și aș vrea dar mi-au rămas cuvintele în alte suflete... mi-au furat chiar și respirație... mi-au furat șansa de a nu mai fi fericit...
Acel simplu mulțumesc câteodată e de ajuns... Unii ar spune că nu... dar când lucrurile sunt evidente... nu ai ce să spui...
Cum să îi mulțumesc? M-a luat la pieptul ei, m-a alintat... a avut grijă de mine...de fapt de sufletul meu... cuvintele sunt prea puține... faptele... la fel... dar de aici se pleacă... Oare recunoștința veșnică e de ajuns? Oare...
Aștept ca un copil să cresc... nu am nevoie de maturitate... pentru că ea doare... să fiu acel copil... să fiu Copilul...


Trupul______rostitor al cuvântului prin roua câmpiilor mănoase, vibrând la atingerea apei și pulsând nevăzut curcubeul care desparte viața de moarte. Felină cu fantasme de zboruri fără aripi, care înfioară clipa sărutului, ascunzând cărări tăinuite de miracolul lumii. Furtună dezlănțuită din impulsuri inegale de inimi spre himere care mocnesc forme ciudate. Carne purtătoare de patimi transformate în ochi, gură... și pescăruși care vor țâșni în căutarea Universului.


A iubi o ora e ceva animalic, o zi e ceva omenesc, o viață întreagă e ceva îngeresc, dar a iubi toată viața o singură ființă e ceva divin.

24 Mai


Nu lua niciodată o simplă cotitură a cărării drept capătul drumului.


Pe unii oameni îi simți... le simți căldura și bunătatea și lumina din ei... pe acești oameni nu ai cum să fii supărat sau să te superi vreodată pentru că ele nu îți vor răul... pentru că totul e pus sub eticheta „a ajuta”... dar nu falsă etichetă... cuvintele lor câteodată mai dure... nu vin decât să te ajute... nu pot decât să fiu fericit că i-am întâlnit...


Amăgire______Sub un copac deja îmbătrânit de frunze, privirea caută cerul prin trupul crengilor, strigă dorul zborului mai presus decât se poate, apoi arde cutezanța nopții împrăștiind stele îmtr-o mângâiere... mă voi răsădi din silabe la cumpăna zilei.


Nimic nu ne chinuie mai mult decât propriile noastre gânduri.

25 Mai


Fiecare faptă iubitoare pe care o faci astăzi țese încă un fir de aur în pătura care te va încălzi mâine.


După atâta vreme în care am crezut că iubirea se poate naște doar din timp... azi cred că iubirea se naște cu simplul verb pe care îl rostești atunci când te trezești dimineața: CRED
Și dacă verbul acesta îți aduce liniște și bucurie, îți aduce lumină și împăcare atunci trebuie să fii sigur, muritorule, că aceasta e iubirea....


Ceasul______Singurătatea timpului retrasă în rugăciune, slobodă în colivia clipei de visare, iar zborul uită ochii tăi precum gândul care naște viață.


Noaptea mă înspăimântă. În toate nopțile visez iar aceste vise nu sunt dictate de conștiința mea, ele vin la întâmplare. Cel mai mult îmi place să visez cu ochii deschiși, așa sunt cel puțin conștientă de ceea ce îmi doresc.

26 Mai


Când ești tentat să îți reverși furia asupra cuiva care nu bănuiește nimic, bate încet din picior de zece ori, apoi, cu amre efort, zâmbește și gândește-te la câteva din propriile tale greșeli stupide.


Învăț și am și profesor... învăț să simt cum e să simți, să văd cum e să vezi și să aud ceea ce poate îmi era frică să aud...


Semnul de întrebare______Drumul desăvârșit în răscrucile rătăcirilor fără puncte... cardinale, unde doar steaua polară caută drumul spre seara când nebănuit de rece mi+ai descoperit ispitele urcușului, iar catargul era riscul de a merge înainte.


Scriu ca și cum zilele mi-ar fi numarate. Mă obsedează moartea și gândurile legate de dincolo de ea. Nu e zi în care să nu mă gândeasc la clipa despărțirii, fapul că ea ar putea veni în orice clipă mă ucide.

27 Mai


Dumnezeu trece cu vederea defectele noastre; tot așa trebuie să acționăm și noi față de cei din jur.


M-a strâns în brațe ca pe un copil care nu știe să vorbească sau să meargă și mi-a șoptit: „Te Iubesc”... am înghițit în sec crezând că poate dimineața aceea nu a început pentru mine, că poate încă visez... și apoi am privit-o și m-am pierdut în ochii ei verzi, care mă priveau cu lumina unei ere pierdută într-o eternitate în care nu au mai fost alte suflete... decât sufletele noastre ce începeau să bată într-o singură inimă sau două inimi ce băteau într-un singur suflet...
Mi-a fost teamă să îi spun ceva... și apoi frica a început să mă urmărească...
Frică de ce? Frică de cine? Frică poate de sentimentele mele... frică că aș putea iubi sau frică de necunoscut, de impermeabilitatea eternității, frică de ea, sau frică de mine, sau frică de „Te Iubesc”


Þipăt______ultimul cântec al păsării dezlănțuit din tăcerea fecioriei, rănit de tremurul cuvântului, oprindu-se să moară între noi pentru a-și alina singurătatea.


Să nu mă întrebi niciodata despre visele mele, îmi vei da impresia că am murit de mult.

,,mă mai iubești?,,
gol, cu-al tău cuvânt pe frunte
îmi cresc aripi din secunde
mână de orb schițând poeme
,,știi, eu sunt puțin mai copilăroasă,,
sărac e cel ce a uitat, copil să fie
,,se spune că statura contează,,
don’t you know?
all things grow with love!

28 Mai


Omul se uită la ce izbește ochiul, dar Dumnezeu se la uită la inimă. (Biblia, 1 Samuel 16:7)


Mă cunosc și de aceea nu aș vrea să spun niște cuvinte pe care încă nu le știu... poate e adevărat sau poate e doar aparență... E cu adevărat ce simt sau e doar o amăgire a sorții, o nouă lecție despre viață...
Am tăcut așa cum am să tac un timp și aștept lumina sfintei treimi să se coboare peste mine și să mă facă să înțeleg ce simt sau ce e ceea ce simt...
Aș fi vrut ca totul să fie mai simplu dar...
Prea multe întrebări... puține de răspuns...


Târziu______cer al tuturor, dar dezmoștenit de stelele care licăresc ca un opaiț pe coridoarele trecutului, fluierând a bucurie pe străzile necunoscute de mângâierea sărutului. Freamătul neașteptat rătăcește ca un fulger pe cărările neștiute ale sufletului... furtuna a trecut, dar eu încă zic: Tatăl nostru carele...


Nu sunt tristă, dar în fiecare zi îmi amintesc cât de puține au fost momentele de bucurie.


29 Mai


Deși trandafirii au țepi, totuși sunt frumoși.
Cele mai mari bucurii și plăceri sunt însoțite adesea de puțină durere.


Când asculți pe cineva cu har vezi lumină... Părintele Daniel m-a făcut să înțeleg ce înseamnă lumina... unde e și cum să aștept...
Am aflat apoi că și vântul e sfantul duh si focul si porumbelul...
M-am curățat și acum aștept să mă vindec de teamă...


Semnale______picături albe ale norilor desenează inimi, trunchiuri, cruci răsturnate... prelung se aud sunete venite din pustiuri... fulgere scapătă flori de crin însângerate de focul iubirii... copilul zâmbește, îngână cuvântul sămânță... păsări de pradă otrăvesc verdele, iar singurătatea zboară spre liniștea de moarte... Poate mi s-a părut... erau doi ochi ce rătăceau în văzduhuri, căutând liniștea de pe mormântul meu.


Ce este somnul? Pentru mine este obișnuinta cu eternitatea.

nu, nu am uitat de cele 23 de zambete
dar de data aceasta am preferat sa raman in tacere
“fie ca dragostea sa te cuprinda cu ale sale aripi
si sa nu lase pe nimeni sa te raneasca,
sa-ti fie calauza si cant si rugaciune.
fie ca ea, liniste sufleteasca, sa-ti daruiasca!” .

30 Mai


Viața e o călătorie; Raiul este destinație.


INONI – gândul meu de azi sunt eu... și ea e cromatica nopții mele... m-am născut și am așteptat poate tot timpul acesta momentul reîntâlnirii sufletului meu găsit în împăcare și în credință... vreau să fiu demn de ea... vreau să merit ceea ce primesc ca dar și ca lumină...


Raza______Străinul venit de aiurea, pierdut într-o lume fără începuturi, ghemuind blesteme pentru niște lacrimi adormite de atâta suferință...străbate crânguri, despletind părul câmpiilor în vise ciuntite de nenorocul vieții... Am iubit și eu ca tine, am rătăcit din loc în loc, eram un biet copil, încătușat și chinuit de vraja blestemată a vieții.


Nu exista dor mai mare decât dorul copilariei.

31 Mai


Spune „Te iubesc” de o sută de ori pe zi.


Viața pleacă dintr-un punct. În acel punct tu și cu mine suntem uniți... nu ne desparte nimic... chiar distanța e doar un gând... la începutul lumii sufletele noastre se țin brațe și se iubesc pentru că ăsta e motivul pentru care au fost creeate și pentru care s-au născut...


Ecuații______Idei care se plimbă în cârjele necunoscutului, rătăcind pe un colț de gând, puse din când în când la încercarea supravețuirii, se îmbulzesc drogate în imagini și ritmuri cântând pe un ton fals sinfonii ale aducerii aminte…un crescător de idei


Dacă reușim să nu regretăm alegerea facută în momentul în care avem două posibilități, vom avea satisfacția că am facut o alegere bună.

Nu cere nimic fara sa dai ceva in schimb, risti sa primesti ceea ce ai dat, adica nimic.


Se prinde în hora gândurilor noastre un suflet minunat care mărturisește că azi, a îngropat fiecare privire în parte și că vine să ne ia de mână și să ne învețe tangoul, îmbrăcată în frac, doar pentru Noi. A venit așa ca o boare să ne spună ca a adormit în visele noastre, culegând buchete de stele, apoi se furișează în brațele noastre să-și potolească setea. Mai devreme sau mai târziu, palmele mele ale tale și ale ei se vor cunoaște într-un sărut, dincolo de răsărit, iar împreunarea gândurilor noastre vor naște doar LUMINÃ. >>>>Floris



***********
17 mai

Imi rastignesc zambetul pe crucea chipului tau. Aruncandu-ne in iarba moale, asteptam sa ne striveasca un sarut de cer.

18 mai

Cadru perfect poet-natura

Astazi cerul era de de un albastru orbitor. Cativa nori ici-colo pluteau si emanau libertate. Cateva raze de soare se strecurau printre frunzele ce-si cantau simfonia vantului, scurgandu-se pe chipu-mi zambitor. Adieri de vant trageau cu ochiul pe foaia unde scriam aceste randuri...


21 mai

Primul val de aer care iti invadeaza plamanii cand te nasti este primul val de secunde scurse din viata ta. Carpe Diem!

Somnbizar




Decembrie
Madim
Floris
INoNI