Stiu ca o sa ne intilnim in sfirsit in curind poate tu mai frumoasa decit mine poate de vreme ce iti alegi pe sprinceana si iei cu tine in intuneric lumini ce abia se aprind Ce tot faci tu moarte cu atita lumina ?
Cu tine vorbesc cu tine netematoare de tot ce a fost scris, serios si crunt si dureros si cu tarie desi inima/mi batind cu putere abia de se mai tine de gleznele mele obosite de atita fuga de atita ploaie si drum care pe unde in raspintie a se fiind
Ce dreapta esti uneori si ce frumos impodobita te mai arati….Cind mi/ai luat fratele erai mai tinara si infometata si te/am crezut fiindca eram copil pe atunci si te credeam doar un alt copil de prin vecini….hei tu moarte- moarte ca te/oi satura cu din mine cel din sapte-ntimplat
Vezi acum dau cu coasa prin luna si incerc sa nu las loc in inima mea si pentru tine Unde sa te asezi si cu cine sa mai stai la masa draga moarte cu cine in inima mea sa stai tu la masa devreme ce nu mai este nimeni acasa ?