poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-05-26 | |
Parchetul rece, camera goală, aerul plin de fum de țigară, urletele tuturor, frica...Frica...De ce trăiesc? Îmi aud respirația fierbinte și sacadată. Am desenat 2 băieți...pe aceeași foaie...făcând sex...între ei...mi-au rupt foaia. I-am mai desenat o data! Erau și mai vulgari și mai fierbinți și mai dezgoliți...m-a scuipat. Acum stau cu ochii închiși și-mi amintesc acea privire plină de dezgust...îi era scârbă să se uite la mine...Vreau să văd altceva dar nu pot! Vreau să dorm și să mor. Vreau să mor și să dorm. Pereți în flăcări și urlete disperate. Focul mă inconjoară și se aude un râs batjocoritor, plin de trufie. Mi se face greață și mă prefac că nu-l aud. Flăcările aproape că mă ating dar nu mă ard...e un sentiment plăcut...e cineva acolo...se apropie...mă ia! Nu vreau! Lasă-mă! Era bine acolo! Lasă-mă...
Parchetul rece, camera goală, aerul plin de fum de țigară, frica...Cuțite și sânge peste tot. Mă simt neputincioasă. Dar ce bine e. Mirosul fin al morții pluteșe în aer. Un cuțit zboară spre mine. Cineva vine și mă ia...Nu vreau! Lasă-mă! Este bine aici! Lasă-mă... Sunt la ei acasa...nu știu cum am ajuns aici, dar nu regret. Ce frumoși sunt. Ce frumoși sunt împreună. Mi-au înțeles privirea și au început să se sărute...Acum sunt în pat goi...eu iar desenez...ce frumos gâfâie împreună...respiră în același ritm. Simt fluturași în stomac. Vama Veche se aude undeva în fundal, iar eu sunt într-o stare de nedescris. Nu m-am simțit așa nici am luat primul fum de marijuana...Fluturașii mei au luat-o razna. Mă privesc cu subînțeles și mă apropii de ei. Cineva intră și vine spre mine. Nu mă lua...Lasă-mă aici! Te rog...lasă-mă... Vorbesc cu un băiat nenăscut care îmi spune că eu sunt un avortor. Un suflet nedorit. Mă simt murdară și vreau să-mi găsesc mama să-i spun că nici eu nu o doresc. Vreau să o văd putrezând în propria-i urâțenie interioară. Cred că atunci cănd va vedea cum este ea cu adevărat, se va abandona, așa cum a făcut cu mine. Băiatul nedorit îmi spune că știe viitorul...nu vreau să-l știu. Este cineva...mă ia de lângă băiat...Nu vreau! Lasă-mă! Te rog lasă-mă... te rog... Trăiesc o viață aiurea lângă niște trupuri fără sufelt și vreau să mor. O viață rece și plină de moarte. De ce să mai trăiesc ca să mor, când pot muri direct fără să mă mai chinui cu viața? Stau lângă oamenii reci și simt că încep și eu să mă răcesc...Vine cineva...e cald, îmi pot da seama de asta. Vine la mine. Mă ia... Plecăm împreună. Mă duce spre...moarte. Mă duce să trăiesc o moarte și să mor o viață. Te rog, nu mă lăsa...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate