poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-05-22 | |
Erai necunoscuta. Lumea imensa trecea zi de zi prin
fata ochilor raspandind imagini , parfumuri , atingeri intamplatoare, cateva anotimpuri personale vaduvite de frig ori soare. Cat de deaprte as fi privit , inaltimile se aglomerau intr-o simpla impresie prinsa in atributele firescului. Nimic nu stralucea , nimic nu varsa primavara in vene si in priviri , nimic nu apasa inima cum apasa un fior straniu o constiinta limpede. Continuam sa privesc. Zilele inaltau oameni ori incovoiau spinarile , schimbau ideologii , ruinau puteri si ridicau alte puteri , pietrele se desfaceau in nisip , gheturile se topeau si se urcau spre cer, pasarile paraseau inatimile azurului pentru morminte de frunze. Am iubit mereu putinele momente cand imi impodobeam gandurile cu asemenea observatii. Sa vezi prefacerea lumii perpetuu si sa simti ca acest fenomen se petrece aievea in fiinta ta... anotimp al celulelor. Erai necunoscuta. Timpul tau se oprise. Tot ce stiam despre tine era o amintire mai veche decat clipa in care am stiut ca existi. A fi pentru a fi. Catre tine se vor stinge o multime de gesturi si cuvinte , o istorie personala care se destrama pe firul unui delir acceptat. Chipul l-am uitat. Plecai deseori insa lasai un iz de revedere in jurul lucrurilor atinse cat sa-mi dau seama ca pentru frumusetea ta nimic nu e prea mult. Mai tarziu am inteles ca ideile de sete de puritate care imi furau vitalitatea sunt putinele lupte ale vietii pentru dovedirea putinelor sensuri. Erai neconoscuta. Prea departe pentru a scrijeli un semn, prea slab ca sa te numesc, prea lipsit de cuvinte ca sa te descriu, prea linistit pentru a-ti simti chemarile. Straniu ... tacerile te aduceau pe buze, dupa pleoape erai intru totul, ratacirile iti dadeau un sens mai pronuntat decat luminile si lutul pe care il simteam uneori in palme. Totusi ai ramas neconoscuta.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate