Uite,
așa îmi va colora blestemul Ea,
în verde de Vermeer,
verdele acela
pe care-l purtam amîndoi în cămăși,
pe care-l striveam rar
din ce in ce
(aproape că-l uitasem)
în îmbrățișări.

Uite,
așa va naște ea,
femeia care nu te-aude-n pîntec
femeia ta,
copiii mei albaștri fluturi
îi va uita printre culori
atingîndu-i
rar
din ce in ce
(aproape ca uitase)
cu pensula
pentru un strop de verde.

Uite,
așa te caut eu.
Cîtă luuuume pe străzi…
(fredonez)
în care nu ești tu,
De fapt,
m-a durut dorul tau rar,
rar,
rar,
(din ce în ce)
în acești o sută de ani
de cînd te caut.
Te grăbea Vermeer
Pe tine, singurul
Care uitase.