sunt eu...asa......sunt mai mult decat am crezut ca pot fi intr-o viata...pentru el nu...lui ii place doar zambetul meu...si parul meu..doar pentru ca seamana cu al ei..
nu ma merita..si totusi..el e aici..in inima mea..si ma bantuie...dimineata...noaptea cand adorm cu el in gand...
merit mai mult...mult mai mult...mai am oare de asteptat...?
cat?
o zi..o saptamana...poate o alta viata?
cat mai trebuie sa treaca sa uit suferinta? si o data cu ea..dragostea..? spune-mi cat?...
sunt un 'masochist mic de infanterie' cum imi zicea el
acum nici macar nu mai vorbim...
ar trebui sa fiu rece, distanta, indiferenta...sa ma transform intr-o stanca? ..sa nu mai fiu vie? sa nu mai fiu eu?
ce trebuie oare sa fac?