M-am indragostit!Dar stiti cum?Rau de tot!Cand nu e langa mine mi se face dor de el.Cand il vad, ma cuprinde un fior nebun.Cand vorbesc cu el la telefon,fata mi se lumineaza intr-o expresie de beatitudine.Si oricat de mult timp am petrece impreuna, nu e de ajuns.Multi spun ca e ceva trecator si am refuzat pana acum sa cred asta,dar recunosc ca, a inceput sa imi fie teama.De ce?Constat odata cu trecerea timpului ca nimic nu mai e ca la inceput.Lucrurile au luat o alta forma.Traiam cu impresia ca formam o alianta perfecta.Oare e adevarat ca relatiile de lunga durata duc invariabil la moartea pasiunii?E drept ca suntem extrem de ocupati si poate ca nu mai avem suficienta energie.Dupa relatii mai mult sau mai putin catastrofale,l-am gasit in sfarsit...si acum sa ajung la concluzia ca tatal meu avea dreptate?"Scumpa mea,esti inca un copil!Nu vreau sa-ti umbresc bucuria ce o ai in suflet,dar o sa iti dai seama ca mariajul distruge pasiunea!"Asa ca m-am gandit sa va intreb pe voi.Ma intreb daca mi-ar simti lipsa de-as pleca o saptamana de-acasa?Vorbeam cu prietenele mele:Tu ar trebui sa stii,ca doar esti casatorita de mai mult timp! si ca drept raspuns"Uneori nu-l mai recunosc.Parca ar fi alta persoana si pe de alta parte nu mai pot face aproape nimic din ce-mi placea sa fac inainte de a ma casatori cu el."Oare au inebunit cu totii?O alta prietena s-a uitat la mine ca la un copil tampit,care ii iroseste timpul cu intrebariidioate.Dar am vazut batranei care se tineau de mana prin parc.Ma gandesc exista o explicatie totusi!Care e secretul?Si ma gandesc cu groaza cum o sa fie dupa zece ani de casatorie?Ce ne facem fetelor?Noi suntem atat de sentimentale si barbatilor din ziua de azi nu le pasa!Si totusi il iubesc ata de mult ca nu pot sa nu ma bucur ca l-am intalnit!