Toata noaptea s-a holbat la luna shi a incercat sa gaseasca un sens...dar nu l-a gasit...
Bineintzeles ca a doua zi,dimineatza nu mai era in stare nici macar sa respire...
Dar nu oboseala era cauza......nu gasise nici un raspuns la intrebarile care o dureau deja,atat de acute devenisera...
Ochii ii erau umflatzi,avea cearcane....dar asta nu mai conta...
Acestea erau amanunte concrete,iar ea urmarea abstarctul...in parte...
In rest incerca sa ishi dea seama ce era in neregula cu ea...ce se intampla de fapt....mai bine zis,ce nu se intampla...
Voia fericire....hehe....se gandi atunci: cine nu vrea fericire?
Tot atat de simplu putea sa spuna ca voia bani,ca tot nu avea sa se intample nimic in direcztia aceea....
dar nu....banii nu aveau o importzntza prea mare...banii nu o ajutau sa ishi implineasca dorintele....
Ceea ce ishi dorea ea nu putea sa ii implineasca decat o persoana,dar ea nu intalnise inca acea persoana....
ba da...o intalnise odata....atunci a iubit...a iubit pentru 2 ani....doi ani pe cat de oribili,pentru ca nu era impreuna cu persoana cu acre cunsocuse acel sentiment superb,cel de a iubi,dar au fost shi cei mai frumoshi ani din viatza ei,pentru ca atunci putea sa viseze....visa atat de ushor....ceea ce e mai frumos este ca shi credea in visele ei.....avea incredere ca odata shi odata aveau sa se implineasca....
dar acum????
Acum trebuia sa se ridice....din pat....sau dincenusha care era in inima ei...shi....sa mearga la shcoala....hehe...din nou oamnei...
O oboseau atatzia oameni..erau prea mutli..shi mai rau era ca eru majoritatea atat de fazi,neinteresantzi....nu se regasea....nici macar in ea...
Mergea agale....parca se cauta....dar nu se gasea...se intreba daca o vede cineva....
Nici macar ea nu se mai vedea...dar se intreba daca se va vedea vreodata.....se va gasi vreodata?
Sau va cauta veshnic raspunsuri....cat shi pe sine????