Articol pentru Agonia
Personale
Cultura –propuneri de acțiune

Cum să-l faci pe român să citească, să scrie, să vizioneze un spectacol când stomacul lui se revoltă de foame ?
Cum ar putea deveni un surfer al rețelelor net dacă îi lipsesc mijloacele financiare pentru a duce un trai cât de cât decent ?
Ultimele statistici, subliniază creșterea numărului de șomeri în România, în pofida creșterii salariale pe anumite nivele, sau a încercării de glisare a plajei de impozite pe salarii.
Ce facem atunci cu sprijinirea creației contemporane și a culturii ?
Greu de precizat ce trebuie făcut…
Legea 8/1996 din 20 feb.1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, prevede în Capitolul I , doua articole din care primul :
Art. 1. — (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, precum si asupra oricăror asemenea opere de creație intelectuala, este recunoscut si garantat in condițiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului si comporta atribute de ordin moral si patrimonial.
Legea conține 7 Capitole cu articolele aferente care explica cine este si ce drepturi drepturi are un autor în privința publicării, cesionării operei sau operelor sale, etc
Cei îndrituiți pot explica și dezvolta această Lege pentru cei interesați. Adevărul este că n-ar fi rău să se comenteze puțin pe marginea Legii 8 în acest Site, care are tocmai menirea de a aduna în fortăreața sa atâtea suflete dornice să se bucure de avantajele Legii 8. Legea nr. 32/25-05-1994 privind sponsorizarea, cu modificările ulterioare menționează printre altele:
„Sponsorizarea este un act prin care o persoana juridica sau fizica cedează unele bunuri materiale sau financiare unei alte persoane sau instituții in scop umanitar fără a avea pretenții de a-i fi înapoiate sau obținerea altor avantaje.
Cine poate beneficia de o sponsorizare?
De o sponsorizare pot beneficia persoanele sau instituțiile care desfășoară o activitate cu caracter direct umanitar, filantropic, cultural, artistic, educativ, științific, religios, sportiv sau care este destinata protecției drepturilor omului si educației civice ori calității mediului înconjurător, etc.”
Aflăm și că:
(3) In condițiile prezentei legi (adică Legea 32) mecenatul este un act de liberalitate prin care o persoana fizica sau juridica, numita mecena, transfera, fără obligație de contrapartida directa sau indirecta, dreptul sau de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare către o persoana fizica, ca activitate filantropica cu caracter umanitar, pentru desfășurarea unor activități in domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar sau științific—cercetare fundamentala și aplicata.”
Sponsorul beneficiază de facilitați fiscale (deductibilitate) de doar maximum 5% din profitul brut realizat. Puțin, mult ?
Legile sunt suficient de transparente pentru a fi interpretabile.
Am intrat puțin în detalii pentru cei care n-au citit nimic din Legile mai sus menționate și poate sunt curioși.
Cele 10 puncte menționate în articolul Cultura-propuneri de acțiune sunt relevante pentru obiectivul esențial al culturii de a promova obiectiv, nediscriminatoriu creațiile culturale.
E greu să faci economia să meargă cât de cât, de biata cultură ce să mai spunem ?
Cei care deja au publicat (sau se pregătesc să publice) cunosc avatarurile legate de procesul tipăririi și scoaterii pe piață a unei cărți.
Lipsa de lichidități obligă editorul să facă compromisuri sau să nu-și respecte promisiunile de editare (de exemplu cărți care au câștigat un concurs și sunt amânate pentru a fi tipărite).
Relația critică autor-editor privind legislația pune probleme serioase și unuia și celuilalt.
Concursurile pe teme literare (exemplu) sunt tot mai puține, sunt direcționate pe teme unilaterale și implică numai o anumită categorie de participanți (ex. vârstă, studii).
De cele mai multe ori, autorii scot bani din buzunar (dacă n-au sponsori) pentru a-și publica propriile creații. Apare aici fenomenul înmulțirii și a literaturii de proastă calitate.
In schimb cea erotică sau cu tentă erotică este la mare căutare printre altele.
Lumea virtuală înlocuiește încet dar sigur nevoia de carte și automat scade interesul pentru a intra într-o librărie. Puterea de cumpărare este și ea în scădere.
Accesul la cultură este o zonă de care ar trebui să se bucure toate categoriile sociale.
Ca să stârnești interesul pentru detergent faci o reclamă.
Ei bine, de ce nu se fac reclame și pentru cutare sau cutare carte ?
De ce emisiunile de interes cultural sunt difuzate la ore mici când omul fie doarme, fie este la școală fie la serviciu?
Sunt reviste, ziare, articole care aduc în atenția opiniei publice noutățile de carte, filme, spectacole, sau ultimele știri de prin simezele Capitalei. Ați observat cât spațiu ocupă în pagină sau ce fonturi sunt folosite pentru tipărire?
Ar mai fi multe de spus dar vorba aceea: „secretul de a fi plicticos este acela de a spune totul”.
Oricum eu vă doresc să intrați în Cartea Recordurilor (The Guiness World Records) ca și Paulo Coelho pentru numărul de autografe dat fanilor pentru viitoarele voastre creații artistice.