Mi-e atat de greu acum sa arat cat de puternica sunt de fapt...mi-e greu si mie uneori ,acum mai mult ca oricand, insa, trebuie sa fiu puternica pentru altcineva, si, oricat de mult bine stiu ca fac, nu ma pot opri sa nu regret.
E atat de dificil sa stiu ca nu-i pasa nimanui ca, poate am si eu problemele mele...oricum, cui sa-i pese??
Sunt singura...de data asta printre straini...Dar nu! Am mintit! Sunt si cei care spun ca le pasa, dar care imi cer mie ajutorul. De ce??
De ce trebuie sa ajut eu pe altii? Pe cei mai norocosi decat mine?
Sunt atat de departe de casa si mi-e dor de toata lumea, desi, stiu ca si acolo m.as simti la fel de singura...sau, poate, totusi mai putin.
Doare....doare de fiecare data cand trebuie sa spun un cuvant bland, cand trebuie sa incurajez pe cineva, stiind ca in mine lucrurile stau mult mai rau si stiind ca acelora nu le pasa.... eu trebuie sa ascult. Insa e si vina mea, pentru ca intotdeauna le-am fost altora de ajutor, iar pe mine m-am lasat tot timpul la urma.
Simt cum imi dau lacrimile de la atata furie si nu mai stiu ce sa fac...stiu ca nu am voie sa ma exteriorizez, pentru ca nu trebuie sa arat cat de slaba sunt de fapt, sau, poate prin asta arat cat de puternica sunt....nu mai stiu nici eu. Sunt atat de confuza ... stirg dupa un ajutor....dupa un ajutor pe care nu vreau sa il primesc si pe care nimeni nu mi-l poate darui. E mult mai acuta durerea acum....
O sa plec si o sa zambesc.... si o sa multumesc noptii pentru ca se lasa incet peste obrajii mei uzi si goi...de culoare si de zambet... noapte buna

Lacrima 29.08.2001 germania