Motto: "In saci de matase gunoi scarnav purtam"
( Dimitrie Cantemir- Istoria Ieroglifica)





Acum, toamna, atmosfera impusa de stilul de viata al concetatenilor mei are macar o scuza: frigul. Dar sa ma gandesc la zilele calde... La timpul incremenit intre ziduri... La rarele masini care trec pe langa mine. Un sinucigas ar pierde ceva timp pana s-ar arunca sub roti. La pasii mei care suna nefiresc de singuri. Orasul imprumuta ceva din suprarealismul tablourilor lui Dali.
Unde sunt oamenii? Ce fac? Sa vedem...
La barbati duminica se petrece in pijama. Obligatoriu.
Cu dungi. Si cu nasturi lipsa. Sariti din cauza burtii care se incapataneaza sa creasca pentru a impiedica, cu orice pret, contactul vizual cu cel mai bun prieten. Daaaaaaaaa...
Clipe de extaz petrecute in fata televizorului, la meci, dupa un schimb rapid de replici inveninate cu nevasta pe tema " cine detine suprematia telecomenzii in casa " si incheiate cu " ceidioteniidetelenoveledebaltacanimicnu-irealsivaspalacreieruldegaina " .
Pranzul a fost delicios, mai ragaim a usturoi, mai tragem o dusca de bere, plescaim, ne mai scarpinam burdihnul prin deschizatura facuta strategic de nasturele lipsa... Si din cand in cand, ca tot pierduram contactul vizual, ne mai pipaim " bijuteriile " sa ne asiguram ca sunt la locul lor. Prin creierul nostru de " om la casa lui ", nu trece nici macar adiere de Arghezi... " as vrea sa pipai si sa urlu ESTE! "
Si acum doamnele... Camasa de noapte si, pe deasupra, capot matlasat... Sa nu uitam de accesorii... bigudiurile in par, acoperite cu batic transparent, de sambatsha. Bigudiurile au dubla functionalitate: ori dubleaza parul laietz care mai pastreaza izul de ceapa prajita, ori intind permanentul spalat la doua saptamani, incretzit ovin si neaparat vopsit cu Acajou Nr.5.
Ofticate de atitudinea mojica a consortilor, se posteaza pline de naduf pe balcon, capul sprijinit in palme, coatele proptite gospodareste. Daca stau nemiscate, nu trebuie sa cadeti in capcana. Ochii lor vad tot, miscarea globilor oculari ar putea ilustra plastic miscarea browniana. Orice poate starni interesul doamnelor... Rarii trecatori, straturile vecinei de la parter, masina cea noua a aluia de la etajul II. Daca au noroc si se sincronizeaza, doamnele pot duce conversatii interesante peste balustradele balcoanelor, de la un etaj la altul si, dat fiind economia de spatiu verde, chiar de la un bloc la altul. Incepand de la schimbul retetelor de tocanitze, trecand prin dezbateri aprinse asupra celor petrecute in ultimele episoade din telenovele si terminand cu partea cea mai savuroasa, barfa( picanteriile surprinse pe vizor, prin usile intredeschise sau cu borcanul lipit de perete), conversatiile se poarta pe un ton inalt, cu timbru de telefonista sau dispecer de gara...
Seara se termina in consens, in fata televizorului, dupa ce domnul(tot in pijama dungata) a mai cautat prin oale, infulecand din picioare, iar doamna si-a facut datoria de mama responsabila- mustruluiala de fiecare zi plus instructajul pentru saptamana care va incepe... ca doar " Am si eu un serviciu si trebuie sa am grija de voi, sa va spal, sa va hranesc si daca as avea sapte maini tot nu mi-ar fi de ajuns " .
In dormitorul lor nu mai intru... Deja ziua de duminica a fost prea lunga...
Dar trag concluzii...
Uneori e greu sa-ti imaginezi ca sunt de varsta ta, sau apropiati ca etate, ca ati fost colegi de liceu, ca ati fumat impreuna pe dupa garaje, sa nu va vada profii, ca poate v-ati sarutat candva... Iti vine greu sa-i vezi din nou tineri, indragostiti...
Tu, fata-n fata cu ei.
Eu, fata-n fata cu ei.
Ei, realizati. Casa. Masina. Concediu la mare. La hotel. Sambete la gratare cu mici si ceafa. Cartofi la disc.Merg cracanatzi de importanta pe care o au in urbe. Nu rateaza nici o nunta( culmea modernitatii). Nu mai spun ca lacrimeaza pe final, dupa multe shpritzuri, inganand cleios cu fetze asudate... ooooooooooooooffffff viata mea! Au facut si sacrificii... Vesnica recunostinta din partea copiilor.
Si eu- mereu nemultumita, cea care urasc duminicile. Toate.