poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-16 | |
In toamna acesta in canionul "Sapte scari" un tanar a murit. Nu-l cunosc. Am auzit stirea la radio. Primul gand care mi-a venit in minte a fost:
-Am fost si eu acolo in vara Traseul nu mi s-a parut prea dificil. Dar se poate vorbi de usor sau dificil atunci cand te intalnesti cu moartea? Daca nu ma grabeam si asteptam toamna, poate ca o intalneam si eu...De ce m-am grabit? Alti tineri au murit in masivul Bucsoiu luati de viitura. Am fost si acolo. Tot in vara, dar la o saptamana dupa aceasta nenorocire. Moartea isi luase "trofeele" si plecase deja. Acum ce m-a facut sa astept atat? De ce nu m-am mai grabit?De ce atunci a fost furtuna si acum stralucea soarele? Cineva la care tin foarte mult si care a fost cu mine in ambele excursii, ar spune zambind: -Suntem norocosi! Fara sa fiu rau, ma intreb ironic: -Oare? oare voi afla RASPUNSUL inainte de marea intalnire? Un binevoitor, ca sa ma scape de acest chin, ar spune: -Asa a fost voia Lui Desi e discutabil, ca sa nu transform totul in ceva religios, spun doar atat: -Nu-mi ajunge! si nimic mai mult. Eu vreau "motive". Raspunsuri la intrebarea "de ce?" Cei plecati dintre noi au aflat vreun raspuns care sa-i multumeasca, sa nu le para rau ca au murit? De fiecare data cand aud de o astfel de intamplare, imi spun: -Ei au scapat acum Dar noi, cei de langa ei: rude, prieteni sau cunostinte intamplatoare si chiar necunoscuti, cum ar trebiu sa ne simtim? Am fi putut sa le schimbam cumva destinul? Raspunsul, fara nici o ezitare, este: -DA!!! Iar: -Oare? -Da! daca am fi fost cu ei; daca nu i-am fi lasat sa plece singuri... si multi alti "daca" Dar daca exista intradevar un motiv pentru care moartea i-ar dori numai pe ei, iar noi dorind sa-i ajutam, am muri si noi? Nu am muri degeaba? Eu unul as fi furios daca as muri degeaba. Dar daca exista vreun motiv (cat de mic) pentru a muri, nu mi-ar mai pare rau. Si as zambi... Dar pentru ca nu stiu daca exista vreun motiv pentru a muri, trebuie sa traiesc cu sentimentul vinovatiei ca as fi putut face ceva... si nu am facut nimic. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe toti cei ce nu mai sunt
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate