E 15 septembrie. Acum multi ani treceam si eu pentru prima data pragul scolii, ca cele 4 milioane de princhidei ce se lupta azi cu stihiile.

O coincidenta?! Astazi trec pentru prima data pragul intimitatii mele si-mi expun minte si suflet celor care au invatat sa citeasca, sa asculte, sa se bucure de trairile celor din jur.

Unde voi ajunge peste alti multi ani?! Nu conteaza, important e sa va infatisez voua, celorlalti, cum m-am bucurat, am suferit, am invatat, am pierdut, am invins... Poate ca va va ajuta. Sau poate ca va fi doar o pierdere de timp.

Oricum, promit sa fiu optimista pana la final si sa rad in hohote, chiar dincolo de mormant, precum cel din poezia lui Sorescu, mutat din sapte cimitire, la cererile repetate ale colocatarilor.

Pe maine,

trinidad