Cuvintele curg acum peste oglinzi; te trezesti uneori infasurat in ceata lor albastra si ma strigi cu gandul, intinzand o mana, ridicandu-ti coltul gurii...
E recele apelor rosul ce ti se anina de obraji si-mi place cu genele sa te alint.
Se nasc rotocoale de sapun agatandu-se de inelele ce le port; florile cu petale albe se scutura, visand peste pamantul dezgolit in miracolul diminetii- ne strigam atingand frunze de castan poate prea mari, prea verzi sau prea aramii.
-Incotro te-ndrepti?
-Cu cine vorbesti?

Culegi nisipuri din ochii mei mari cand canta muzica.Te intereseaza culoarea lor?
De ce le-alegi? Plutesti tresarind la zgomotul tocurilor pe care pantofii mei le scot cand cobor scarile si ma privesti tacand un timp, ce-l lasi ca sa invete de fiecare data cand gresesti.