Am adastat cu gandurile inlacrimandu-se, da, ele pe ele, undeva la buza aceea deschisa de noapte, la ceasul SMS-urilor nescrise ci numai alungite prelung dinspre crenelurile de pe coastele alea nevazute, nepipaite si nemangaiate...va jur si va conjur sa luati o singura secunda inima a de colt de scris pe tabla...a fost pasnica revederea aceea...Stateam inganand cantecelul acela unic, reimbusuiocat de cand cu solfegiata bucurie a deschiderii de inima...Pe mine ma tinea in picioare - printre sumedenie de lucruri de gazdoaie si in trista decolorare a papucilor de casa catei - ma tinea verticalos zic, insasi a mea amirosire de inger miscandu-se somnicios in bratele mele mari...Doarme Daria Teodora in bratele imposibile ale tatalui sau, ingratul, amirosindu-i cu colturile lacrimilor lui urmele acelea de injectii in urma aceea firava de piciorus de inger...Ah da! Vanatoarea de ingeri a inceput inainte sa va puteti dezmeticii vreo senzatie cuminte si mai ales inainte de va putea insemna in frunte semnul neatingerii lui Cain - antiabelul...Mi se instraineaza cerul printre pleoape la ceasul prelung de bratele mele incolacite a a cruce mangaind manutele alea mici cat un sarut furat a de manuta ingerie strangand pumnutul cand suge...N-as putea descir onoratilor ingeri, clipa in care am vazut urmele voastre inaintea serii cu miros de lamaie desenata pe palmele deschise de sensuri, insa va marturisesc: am avut de-a despleti secundele acelea albe si pline de zbor, pe sub aripile voastre, ca sa puteti zbura...Mie cine-mi da un pic de resemnare?...Ma voi infericii caci am de dus un neam catre un mal unde se va deschide o mare si ei vor dansa pe maluri...Mainile mele vor sta insa in cruce chiar si atunci cand voi da cu toiagul de ape in frunze - de doua ori dupa cum stiti - ca sa iasa piatra din ele...Pentru darul lui Dumnezeu dam insasi linistea noastra maiastra si mai ales gestul acela asemuit de unii cu intelepciunea nisipului despre clepsidrele lui...La vant copila tatii...la vant...Palme calde de cuvant...Si sfant...