poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-04-13 | |
Cat?
Desigur nu mult In alta distanta colorat cu Undita asta, desigur, desigur, desigur. Atata ramasese rosu in alb Fara relevanta antinomica A boului transformat in pseudotaur Dementul prezis de altii Mai dementi decat anschluss-ul. Toate se despart, Intotdeauna Iremediabil despartirea seamana a varza acra Murata de anul trecut, acrita insa de curand In vasul asta al tau cu sperante De-i zici inima, suflet, de-i zici. Alta: Uite un cer si unete si ploaie, Ca ploua, desigur, desigur, desigur Si nu ai nici voce sau vreme nici note Uitate pe clapele pianului adormit Pian nebun ca noaptea declinului. Sigur, atatea acuzatii nu ar fi avut cum sa treaca neobservate, le-ai vazut tu si a fost deajuns, un tu imperial si flamand de lene si dezgustul micimii plictisite a nesigurantei cu care te confunzi pana la identificare, l-ai vazut si l-ai si cantarit din priviri daca merita sa fie cantarit si din gand sau doar spus pe limba vorbei grabite, cum sa nu, stiu, ce rost mai are sa ascunzi carpa aia umeda de rostopasca, stiu, ai probleme, varsta nu te mai poate scuza de patimile pe care trupul le indura sub sarcina anilor, aveai spirt amestecat cu iarba si ai umezit o bucata proaspate de bumbac sa faci Dumnezeu stie ce cu ea, ca numai cei care stiu pot sa inteleaga iar din cei care au priceput nu cred ca multi isi mai aduc aminte ca stiu, ca te stiu pe tine, palid la fata ca moartea cea neagra sosita in ajuul propriei sosiri,cu nasul confuz si privirea indirect indiscreta ca a oricui i-ar fi venit sorocul sa se dezdoaie de cocoasa trupului, zici ca nu e asa, las ca eu stiu mai bine, mi-am spus de-atatea ori incat am reusit sa ma conving: Albastru Albastru Albastru Albastru De-o mie de ori albastru Atat de verde era si-atat de-nceata vointa existentei, ca parca i se citeau buzele rostind literele cuvintele cersind semne, dar cine sa ma mai citeasca si pe mine, intre atatia dobitoci cu ifose care s-au pripasit in jur, ei cred ca senioria este egala in virtute senilitatii, de fapt nu cred dar nu-si dau seama ca asa sta treaba, si sunt senili si indolenti, mai ales una cu fata seaca de poza violata si nume parca rupt din colt de ulita, nume de baba putreda si rece, si calda unde rece ar fi trebuit sa fie, aceea mai ales te-ncearca cu miere cumpanita in otrava, o sasaita de pripas in tara pripasitilor, cin-sa nteleaga, de fapt, se lasa toti orbiti, spoiala e regina, regina numelui ei scancit pe podelele closetelor murdare, aflat in gurile betivilor perversi si jegosi, iubita doar pentru ca a stiut sa-si invaluie dejectia in poleiala sclipiciurilor ieftine, iubita, si tu o iubesti, nu-i asa, ce sa-ntelegi, intelegi, totusi, dar nu esti in stare sa vrei, cu atat mai putin sa fii Albastru Albastru Albastru Albastru De-o mie de ori violet...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate