„- Rapidul 663 în direcția Ploiești Sud – Tecuci – Bârlad – Vaslui – Iași pleacă peste 2 minute de la linia 9.” Și ce să fac eu atâta vreme? Să visez la dulcele târg al Ieșilor, pe care în sfârșit am să-l văd. Să îmi alung emoțiile și să ajung lângă cei pe care de luni de zile îi simt aproape „virtual”. Și de plictisit nu am cum să mă plictisesc. E maestru Silișteanu lângă mine, care mai citește, mai spune câte una de mă țin cu mâinile de burtă de râs. Ca să nu uit de vizita colegilor de tren Lapizlazuli, Soare Roșu (Albăstrica nu vru să vie să ne viziteze)!
Și copăcel-copăcel au trecut cele 6 ore și jumătate. „- Bună-dimineața! Ați ajuns în Iași!” Dăi de-o sună pe Alma, care se chinuia să tragă de ochi, să vadă cum ne vâră mai repede sub pături, ca la orele 17.00, să fim fresh, acolo unde, după o perioadă de două luni de gestație foarte agitată, urma să se nască „Virtualia – Iași”
Un somn de vreo două ore și o tenativă de tur al orașului ne-au adus în preajma orei 14.00. Revenim la hotel unde ne așteptau persoane importante: Veverița, bomboanele cu cicolată (pentru diabetici) din Chișinău pe numele lor Armonie, și o sticla de 5 litrii de „metaforă”, Aleksander și mătușa.Ce să schimbi impresii, că nu știam cum să ne îmbrăcam mai repede, să luam la picior Dealul Copoului, spre Strada Vasile Pogor.
Sângele a ajuns să ne clocotească prin vene... La poartă pe plăcuțe parcă la comandă aliniate... Dacia Literară, Cenaclul Junimea... O călătorie instantaneu cu un secol și ceva în urmă...
Și destinație finală: Pod Pogor, unde la intrare ne aștepta cel ce avea să ne curețe sufletul de grijile vremii prin cântecul lui, Magul. Multe emoții! Să fi fost oare prezența celor de la Convorbiri Literare și a celorlați invitați iluștrii, care nu scoteau un sunet...ci doar ascultau și priveau cum ne manifestam poetic? Să nu îl uit pe „domnul diriginte” Mihai Leoveanu, cu o vorbă pentru fiecare! Și na, că am luat fiecare locul pe puntea aceea dintre grupul Iași și grupul București. Și citește, și citește....și hai să cântăm.... Cântă Raluca și eu îmi pierd degetele pe undeva prin buzunare! Da, mi-a fost teamă! Am avut emoții cu carul, dar le-am alungat cu licoare de pin de la Mag, și cu doua-trei acorduri mimate în culise. Mă așez cu grija pe scaun (Silișteanu și Moebius! Să nu vă prind că râdeți!), verific chitara, îmi umplu plămânii cu are de Pod-Pogor și privesc înainte...știind că voi găsi acolo doi ochi ce-mi vor transmite liniștea. Am auzit șoptit de ploape „Închide ochii și zboară acolo de unde vine cântecul tău!” Și am plecat spre suflet, spre destinul de pui de stea și spre fuga în noapte, cu ochii închiși, pentru că știam că degetele cunosc drumul deja! Aplauze.....nu-mi aduc aminte....știu doar că sala pentru câteva minute s-a strans in jurul meu și i-am simțit pe „rămâne cine poate” în jurul meu! Uf! A trecut cu bine și momentul acesta! Că eu de fiecare dată când cânt am emoții...să nu mă incurc intre corzi!
Și vine și Magul! Dă buzna cu delicatețe în sufletele noastre! Și cine a avut urechi să îl asculte cântând, cine a ascultat indemnul să plece cu el în călătoria spre stele a avut doar de câștigat! Nu mă certați că nu spun mai multe...dar pe Mag nu-l poți descrie, îl asculți, îl simți!
Și colac peste pupăză...fuga-fuga la Bolta Rece! Cu experiențe minunate, de fugă prin noapte, după „metafora” Veveriței. Am de dat nota 10 lui Opaque (Mircea dragă, ai fost la înalțime! Te-ai luat după nebună și ai alergat pâna la hotel după vinul Veveriței).
Să nu mă mai gândesc că mă apucă dorul! Dacă nu ne dădeau afară, ne-ar fi apucat dimineața acolo!
Cam asta a fost! A două zi, întâlnire la statuia cu eșarfă, fuga prin Iași (Mircea, ești tare domne! Mai vin la Iași...dacă știu că ai timp să faci din nou pe ghidul!). Și poza de pe statuia lui Ștefan cel Mare...în brațe la Moebius! O să vedeți voi!
Și hai la drum! Și spre marea mea bucurie, nu spre casă... Dar asta este altă poveste pe care am să v-o spun altă dată. Poate la vară!
Și ce ziceam? Sângele apă nu se face! Că acolo m-am dus acasă, unde nu mai fusesem de multă vreme! Și sunt mândră că prin venele mele e un fir de sânge de moldovean!
Cei din urmă vor fi cei dintâi! Bravo Alma! Mulțumesc pentru tot! Am să revin de fiecare dată, cu chitară cu tot! Chair de va trebui să mănânc eugenia o lună de zile!
Ceilalți care ați fost acolo! Nu v-am uitat! Sunteți la mine în suflet! Și veți fi mereu. Să ne vedem cu bine dragii mei!