Erai prea "avantgarde" pentru 93.
Recapturai cel mai bine miturire pierdute de civilizatia moderna.
Ai fost nascuta in oras, pe strazile de beton, si inca bintuiesti orasul cind nimeni nu se uita. Esti acolo! Dupa coltul darapanat al unui vechi cinematograf, parul ti se agata de copaci defrunziti din parcul pustiu, iar soaptele tale plutesc peste dalele strazilor inguste.
Cind DJ-ul a parasit cladirea de mult, tu singura dansezi pina dimineata.
Nici Wagner nu a reusit control peste emotiile umane cum tu ai avut.
Bataile haotice indreapta trupul spre pamint, spre o dorinta de moarte, de autodistrugere. In acelasi timp, inexplicabil pianul si vocea ta te ideamna spre cer. Mizerie, durere si euforie in acelasi timp? Cum este posibil? Tu esti viata umana.
Copila junglei urbane, de ce te indepartezi? Am numai 21 de ani, ma simt ca un mosneag cind iti aud vocea nostalgica. Te rog nu ride de mine cind voi fii batrin. Voi dansa si atunci, pentru ca tu ma faci sa traiesc. Si cind voi fii orb ca Teiresias, voi dansa pentru tine, fiica lui Dyonisus.

Take me up!