poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-03-19 | |
Culori diforme si stridente,insangerand ochii ce au obosit sa priveasca si isi gasesc alinarea in intunericul unei linisti de diamant ce iti taie respiratia violata de uitare.Iti asculti inima si ii privesti ritmul innebunit,imprumutat din lacrima unui vals de Strauss.Nimic nou,nimic vechi,doar acelasi prezent care pare sa se indrepte spre infinit pentru a se pierde in gura adanca a gaurii negre.Noapte de stele.Astepti,sarman actor obosit,sa-ti privesti pieirea derulandu-se ,ca un film prost,pe ecranul de amintiri, sperand intr-o pauza in care sa te indrepti spre ghiseul cu floricele si sa saruti cerul ce te va imbratisa in tacerea sa.Dar piesa isi continua ritmul dement si sufletul obosit sopteste cu acelasi glas aprins rugaciunea impurpurata de speranta existentei unui abis iluzoriu in care sa se scufunde spre o liniste totala, inecacioasa ,ornirica..Asculti supliciul valurilor sub povara carora auzul isi relaxeaza nervii si urechea-ti adormita isi asculta nimicimea.Adormi.Nimic nu mai misca pe ecran,doar un gand hipnotic si obsedant,incercand sa opreasca filmul ajuns deja prea departe.Imaginea unui negru total inecand vise de stele,nori si soare.Incerci sa uiti,sa ierti,sa mori.Dar amintirile iti biciuiesc simtirea si vina iti striveste sufletul otravit sub nicovala unei priviri inchise prea adanc sub portile vascoase ale ignorantei.
Reclame. Cuie de alpinist pe care sufletul sa-si odihneasca uitarea in drum spre cer, aripi de inger netezindu-si visele spre inaltimea abisului obsedant. Gri pal,si frig,si somn.Doar o viata bucata…o viata de tacere,iertare si acceptare.Doar o viata.Viata ta. Foc.Flacari uriase care sa-ti usuce parul umezit de lacrimi si sa arunce sclipiri demonice spre sangele incins de soare.Privesti lava aburinda si te arunci in ea,biata creatura fara vise,incercand sa le prepari din iluzia unei vieti de mult pierdute intr-un vid uitat. Doar placere simpla,usoara,delicioasa.Nimic de pierdut.Doar constiinta.Constiinta ta. Filmul reincepe violent si dur,incercand sa-ti uite frigul si focul si lasandu-te la fel ca la inceput:singur,gol si pur.Singur si gol.Singur.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate