Copile,
Inchide ochii si ingaduie privirii tale sa se scalde in nemarginirea unui tablou inghetat si pasiv:un cer pe al carui obraz pur, ingreunat de nori atarna toate visele tale pierdute sub nisipul clepsidrei.O salcie carand cu lacrimi de sange sa paraseasca lanturile pamantului si povara cerului pentru a se lega de cer si a purta pe veci pamantul,usor ca un sarut in visarea vantului. Copile,in lacrimile tale vei citi adevarul inchegat al vietii scurgandu-se pe pielea-ti de matase roz, impurpurata de prima scrisoare de dragoste si de caldura semineului ce o va transforma in cenusa. Batran ce isi ascunde amintirile in raftul cu jucarii al nepotului,glasul dulce al unei povesti cu zmei si cai luminandu-i calea spre o printesa,vis tesut cu fir de nor pe oceanul in care soarele isi incalzeste trupul frant asteptand seara in care visele vor arde,torte inmiresmate calauzind tanarul pe aleile sperantei.Orhidee otravita de propriu-i parfum,privind pentru ultima data lumea ce incercase sa o cucereasca, in timp ce soarele isi adanceste razele sub masca noua a intunericului.
Copile, priveste-ti lumea inecata de neguri,tristete si nori.Priveste-I ochii de melancolie drogata si lasa-ti imaginatia sa o transforme in paradisul pierdut al unei Antartide cladita pe vise si fericire.Primeste-I mana hada si rece cu sarutari fierbinti,piaptana-I pletele inlemnite cu genele-ti pure si stralucinde.Asculta-I glasul de tunet pentru a-l transforma in tremurul unei corzi de chitara. Priveste moartea in ochii ei mari si dulci,vestindu-ti o liniste totala, vesnica si alung-o,caci ea este singura care iti poate curma iluzia unei vieti.
Dar nu uita,copile,surasul soarelui,sarutul ploii,mangaierea vantului,caci acestea-ti vor fii singurele leacuri mustind de adevarul unei inocente uitate mie.
Acum dormi,si viseaza adevaruri pe care ceilalti le vor transforma in minciuni.Dormi si viseaza-ti viata.Dormi.