E ultimul tren,
iți spuneam,
in vreme ce tu
începuseși deja
sa flirtezi
cu absența mea.
Pe peron
o țiganca vindea semințe
de floarea Lunii
in cornete făcute
din poeziile mele.
Tu iți căutai
cuvintele
prin poșetă,
printre biletele de tramvai
compostate,
pozele cu noi
de vara trecută
si alte asemenea mărunțișuri.
Cei doi indrăgostiți
de pe bancă
ascultau in căști
muzica sferelor,
dată la maxim.
Simțeam in ceafă
răsuflarea rece
a locomotivei,
si tu nu găseai cuvintele
cu care să mă oprești.
E ultimul tren, iți spuneam,
cu gâtul pe șină.