Hm..a trecut o vara, o toamna, o iarna de cand…suntem inspre primavara. Azi e o zi cu soare, se bucura cerul oare?! Nu stiu de ce mi-ai ramas in minte, la sarbatori ne gandim si la tine…cel putin eu fiindca ne-ai parasit asa..brusc..ce ciudat. Te tin minte debordand de viata, veselie, dinamism …in momentele mele cele mai sumbre in care simteam ca nu mai e nimic de facut, cel putin asa credeam, ma gandeam la tine si incercam sa te ‘copiez’. Nu ma indragostisem de tine dar incepusem sa tin la tine..erai un prieten pretios.
Ti-amintesti tu, prieten drag, oare?..eram in Art Club, ai venit in graba..trebuia sa te intalnesti cu…te-ai oprit la masa noastra si balamucu era ca si inceput…am ris intreaga seara..monotonia, frustrarile de peste zi isi luasera zborul…odata cu fumul de tigara ce se prelingea afara in perdeaua noptii si odata cu glumele ironice ce loveau in pretinsa ordine lumeasca..aveai tu o amaraciune in suflet..stiu…mi se intampla si mie arareori sa oscilez intre inaltimile si prapastiile sufletului meu…intre dezordinea launtrica si ordinea de afara cautand un punct de sprijin..si devenea tragic cand nu’l gaseam…
Iti ramasese forta pe care o pierdusem eu …de unde atata putere de lupta in sufletul tau?…Ce planuri iti facusesi…sa iei lumea in piept..sa gasesti linistea si bucuria pe care sa le pui la picioarele alor tai…Ma simteam onorata cand mi-ai cerut ajutorul..sa-ti implinesti tu visul…cat suflet am pus…tii minte? Si acuma sufar cateodata…nu ne-ai lasat tu numar de telefon..nimic..tu erai cel ce ne cauta mereu…
Trecuse ceva vreme de cand nu te vazusem ultima oara…si-aveam emotii pentru tine, nu m-ai sunat, nu mi-ai mai zis nimic…unde sa te fi cautat?!..raspunsul pe care-l asteptai referitor la plecarea ta ma interesa si pe mine…asa-mi puteam da seama cat de folos ti-am fost…a trecut un timp, poate prea mult…devenisem nelinistita…pe urma am aflat..ca de fapt n-ai mai plecat…ca ai murit…Oh Doamne…cum iti e acolo?…prieten drag…