Intuneric bezna-n pestera.
Nu mai am suflare
nici cat o palpainda lumanare,
stau ingenunchiat si ma rog.

De la o vreme mi-am intins
ramasitele ostenite peste pietrele
reci, mucegaite de-atata umezeala,
viermii s-au napustit peste mine,
si rontaie ceva…cred ca-i fostul meu suflet
…nu prea imi mai dau seama.
Ii vad incolaciti si zac rational, pustiit,
nu mai pot nici sa ma scutur;
au intrat plini de scarba,
violandu-mi intimitatea carnii.

…Ce ma fac eu fara mine?
Unde sa-mi cobor trupul sordid?
Mai adanc de atat nu mai am unde sa ma duc!
…ba da … in pamant…