In intuneric si frig, in fum si tipete acute ma vad tot mai mica, si-mi aud urletul de teama si neputinta in fata monstrului uman.Din ghearele violentei, din nepasare atroce se naste muta si vine spre mine tot mai mare sirece si ma strange in brate umede, ma striveste sub greutatea ei. o sa pier si in locul meu o sa ramana ea singura stapana.
Vine cate cineva, se apropie, dar ma simte rece si goala launtric.Nu pot sa-i cer sa stea, e frig langa un mort. Uneori ies din cosciug dar de fiecare data lovitura doare mai tare.
M-am saturat sa cred ca maine va fi altfel.
Si poate totusi intr-o zi se va pune si pe sufletul meu o stampila cu "indreptatit la fericire"