Ca sa spun adevarul, nu stiam prea bine cum arata Tata. Din cind in cind dadea telefon si isi anunta vizita si stiam ca trebuie sa apara. Ii deschidea Mama si veneam si eu fuguta. Tata. Aha.
Mie imi placea de Tata. Habar nu am de ce, probabil fiindca era Tata si n-am avut decit unul. De fiecare data de ziua mea duceam la scoala bomboane fondante pe care le aducea el si mie nu imi placea deloc. Acum ce-as mai minca! Da` de unde sa le iau?! Colegii mei erau multumiti si asta ma multumea si pe mine. Dar torturi cum am avut eu nu a mai avut nimeni! Mai ales cel din clasa I, avea pe el firicele de iarba verzi din zahar ars si vesnicii trandafiri (am aflat ca Tatei ii placeau trandafirii abia dupa ce a murit). Si Mama a pus tortul pe masa din sufragerie si mie imi era pofta de iarba apetisanta, asa incit am facut ce am facut si am rupt niste bucatele din ea si am mincat-o. Tare era buna. Dupa destule peregrinari prin sufragerie, mi s-a parut mie ca e cam inestetic tortul, asa, cu o parte cu iarba intreaga si restul injumatatita si chiar mai bine. La un moment dat a remarcat si Mama schimbarea. Vai, ce-ai facut din frumusetea asta de tort! Ce-or sa spuna invitatii? Nu puteai si tu sa mai ai rabdare o zi, sa il taiem cu totii?
Solutia simpla am gasit-o : am rezolvat si celelalte fire in acelasi mod, asa ca tortul in ziua festiva arata un pic odios... Mie, spun drept, mi-a fost rusine, dar in fond era al meu, puteam sa-l maninc tot la o adica, singura. Dar era traditie ca eu sa am cele mai frumoase torturi.
Tata mi-a adus o data un maieu bleu cu margini bleumarin pe care era Tweety intr-o masina de curse. La vremea aceea imi ajungea pina peste genunchi, dar tare imi placea, ca era frumos si, in plus, era de la Tata. Mai tirziu mi-a venit cum trebuie, ca am mai crescut. Mi-a mai adus si niste pantaloni maron foarte cocheti, cu dunga. Mama mi-a spus ca si Tata a avut niste pantaloni asemanatori, probabil in amintirea lor mi i-a adus mie pe ceilalti. Si maieul, si pantalonii au sfirsit cam la fel : unul din ciinii mei mi-a agatat hainele si nu au mai fost purtabile. Pacat.
Am mai avut un penar chinezesc de la Tata si un clasor pentru timbre. Toti copiii colectionau timbre si atunci eu am avut un clasor foarte aratos, avea si o cutie de carton in care statea. Si avea o sigla de plastic in engleza pe prima coperta. Am rupt o bucla de la un "m" din prima clipa cind l-am luat la studiat. Mama m-a certat un pic, Tata nu mai stiu daca a spus ceva.
Alta data Tata a adus doua borcane de smintina de 400 de grame. Cit stateau parintii mei de vorba in sufragerie, eu am mincat un borcan si jumatate. Rau nu mi-a fost, dar mi-a fost frica. Si lapte de cocos la conserva mi-a adus Tata. Si multe altele. Poate nu chiar asa de multe.
Odata eram toti trei in bucatarie si Tata zdranganea din niste monede. Atunci eu am cautat in sertarul din mijloc si am scos clopotelul meu. Nu stiu de unde il aveam (cred ca il mai am, de altfel), era diferit de ce aveau alti copii, al meu era sferic si avea o biluta inauntru. Si am inceput si eu sa zornai din clopotel. Tata a zimbit si mi-a spus ca nu poate sa concureze clopotelul meu cu monedele lui.
De fiecare data o intreba pe Mama daca am fost cuminte si daca invat bine. Si mie imi era frica de ce urma sa raspunda Mama, ca nu eram chiar asa cuminte, ba cam dimpotriva. Si voia sa vada carnetul cu mediile la sfirsit de trimestru. Notele erau in regula, scapam basma curata.
Intr-o zi a venit la noi cind eram singura acasa. Si am jucat sah. Eu credeam ca joc grozav de bine, dar am luat o bataie pe cinste. Tata plimba o bancnota de o suta de lei dintr-o mina in alta. Atunci eu am scos 10 lei de hirtie dintr-o carte si i-am spus ca sunt numismata. Tata mi-a dat mie suta, pe care nu mai stiu pe ce am cheltuit-o. Bunica i-a spus Mamei sa nu ma mai lase singura cu Tata, mie mi s-a parut o oroare ce auzisem.
Spuneam ca nu stiam prea bine cum arata Tata. Asta cind eram inca destul de mica. A venit intr-o zi cu un camion si eu m-am bucurat ca il vad, Mama nu s-a bucurat asa de tare, ca venise sa ia o parte din mobila dupa divort. Intr-o vara cind ma jucam cu copiii in fata blocului, mi s-a parut ca trece Tata pe acolo, impreuna cu cineva. Mi se parea incredibil - ce sa caute Tata in Piata Voievozilor, pe jos? M-am dus sovaielnica spre el, m-am bucurat ca el era si vedeau si copiii ca am si eu tata. Tata m-a dus la magazinul de jucarii si mi-a cumparat "Dacii si Romanii". Apoi ne-am despartit si eu m-am intors triumfatoare la bloc. Jocul a tinut pina l-am stricat, destul de logic.
Daca ma gindesc mai bine, cred ca stiam totusi cum arata Tata.