|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ Singura lumină e în urma mea
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-11-06 | |
=GANDURI=
Trăiesc, simt, actionez... Respir, mă hrănesc, comunic... De ce? Cine vrea asta?... Unde mă aflu?! Sunt o creatie a Domnului si mă misc din vointa Sa pe planeta pe care El a creat-o pentru noi, muritorii... Suntem păziti de îngeri si atrasi în păcat de Diavol; ni s-a dat liberă vointă, dar cand ne-o manifestăm încălcăm invariabil perceptele Cărtii Sfinte. Se zice că Dumnezeu i-a dat lui Moise cincisprezece porunci, dar o placă s-a spart si au rămas doar zece ("Zece negri mititei...") Mă întreb: oare ce sunt toate acestea? Biserica mă bate pe umăr si acuză: "Ereticule!". Oare asta sunt? Cine stie? "Gandesc, deci exist!"; asta-i adevărat. "Mă misc, deci trăiesc!"; merge... Dar ce-i adevărat?! Cine poate spune că acesta nu-i decat un vis al unei fiinte imperceptibile, vis care va dura cat va dura si somnul acestei entităti?! Hopa! Versiunea " Dumnezeu"!... Renegat! Oare sunt ateu? Simplul fapt că mi-am pus această întrebare ar putea constitui o dovadă a faptului că nu sunt... Dar poate că sunt! Oricum, momentele cand vreau să fiu ateu si ca fiinta care ne visează să se trezească sunt mult mai dese decat alte variante! Uneori am impresia că de fapt trăiesc într-un vis al meu, că momentele visului sunt cele reale si de-abia astept să mă trezesc; oare ce este dincolo de vis? Am recitit randurile de mai sus: nu-i asa că nu se întelege nimic? Prietene, tu care citesti aceste randuri, în momentul în care se va întelege ceva, totul va lua sfarsit! Am fost creati - nu contează de cine si nu contează de ce - într-o cuscă fără gratii, înconjurată de ferestre prin care putem doar privi, niciodată nu le putem deschide. Suntem păpusi în mainile unui păpusar nebun, iar sforile ce ne leagă dispar doar în momentul suprem al contopirii cu neantul. Viata de apoi?... Reîncarnare?...Lumi pline de lumină, drumuri care duc spre un scop final, dar... înconjurate toate de ferestre... Priveste... si nu vei vedea nimic. De ce? Asa a vrut Păpusarul; labirintul său nu poate fi înteles decat de Visători... Am trecut la altă idee: Visătorii... Îti voi spune altădată. Pană atunci, lasă-ti gandurile să zboare si poate vei vedea cupola închisorii; dincolo... vei afla mai tarziu cum să treci.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate