I
maica sa îi scutura puțin
cuvintele de praf
praful insista se ținea de cuvinte
cuvintele de atâta praf se strâmbau
un mare prăpăd de praf fericit
era între cuvinte și praf la urma urmei
praful punea cuvintele cap la cap de prindeau miez
sau cuvintele aranjau frumos alte cuvinte care
aranjau fir de praf lângă fir de praf pe manuscrise
de se alcătuia o poveste despre vechile scrieri

dar vechilor scrieri le erau numărate zilele

ce nu făceau acele zile pentru zilele mele
cum nu mă tratau ele cu ce aveau mai bun
cum nu-mi ștergeau ele ochii de lacrimi
lacrimi cu tentacule lacrimi îndestulate voluntare
lacrimi nu lipsite de dârzenie intrigante joviale
lacrimă pentru lacrimă împărățind peste
nebunia ochiului
II
și-apoi gura verzi și uscate zicea
îi da zor ba că albastrul cerului
tulbură ordinea publică a suavelor emoții
încă sănătoase la minte
ba că va fi carantină de albastru
de cer albastru în locul cerului
va rămâne o cicatrice melancolică
în locul tăieturii în stele un loc secret
al viselor foarte înalte vise
care vor trage pe sfoară morarii morilor de vânt
și-apoi gura verzi și uscate zicea
ba că omul e alcătuit din fleacuri
ba că o armată de greieri regali
cu maci în gură fac zile amare
poeților cu chef de femei frumoase veșnic
sărbătorite veșnic trebuie să le dai dreptate

ba că următoarea primăvară n-a luat calea ce bună
III
și insula s-a prăbușit în mare a dispărut
și nu s-a mai găsit calea cea bună

ce insulă era
în ce mare s-a prăbușit
până mai ieri alaltăieri nu s-a știut
nu s-a știut nici despre domnia scorpionilor nimic
nici despre patria inimii hărțuită de
seniorii plăcerii

și de ce să cauți calea cea bună
când altă cale ți se aruncă la picioare
pe de-a gata
o cale în culmea puterii sale se-nțelege
o cale pe care dacă mergi
nu ești în pericol de moarte ci
un pericol tuturor "fă-ți datoria
față de regatul inimii tale și
procură-i plăcere!" mă-mbie una
din căi "răsplata-ți va fi după merit!"
IV
fiecare multe râvnim
aranjamente florale pe tapetul zilelor
pe care bine nu le-am tratat uneori
câteodată le-am târât prin noroi dacă ploua
dacă nu ploua atunci ne făceam noi că plouă
ploaie cu pești telelei și tot le târam noi prin
noroiul cu solzi de care nu ne mai puteam lipsi
râvneam la o sprintenă dezolare cu ciucuri
dar de sprintenă ce era trăgea la aghioase
fiecare o trăgeam de părul alcoolic
dar părul ei pielea noastră era
eram noi beți morți îmbătați de bobocii ceia
de vise
nu ne era inima de piatră era simplu ca bună ziua
că șeherezada căii noastre nu era
o șeherezadă bună
povestea ei era o poveste care înota în venin
care punea praf pe praf pulbere pe pulbere
de se alcătuia o poveste în care noi cum eram
era să nu mai fim era să rămână o coroană din
mărgele de sticlă la îndemâna oricui vrea

comori precare fiecare multe râvnim
V
plânsul fără motiv câștiga și el o pâine
ducând adevărul în spate
dar adevărul după zisa omului fiind relativ
plânsul nu prea avea ce duce în spate
și o mare durere de spate
trăia în spinarea plânsului în locul adevărului

în timp de mare furtună beam tequila îndrăznelii
de ne făceam una cu tequila și intram cu ideile
într-o viteză cosmică uneori dădeam rod inocent
de bună purtare
însă o voce sintetică se ridica în aer
cât toate zilele

în schimbul zilei de mâine
cum să ne dăm libertatea gata sălbăticită
cum să cântăm pe limba cui vrea cum vrea
în schimbul unui braț de fleacuri

pământul și cerul

dădea cerul cu pământul de ape
de nu știam încotro s-o luăm
inventam amintiri despre vechi manuscrise
de se alcătuia o poveste în care noi cum eram
făceam voltă între calea cea bună și alta.