îmi păstrez unghia în carnea buzelor și-mi las ochii să se verse peste geam. așchii speriate se înfig pe sub cearcăne să le înroșească.
e totul gol, goliciunea e totul, goliciunea e goală sub lumina de acum
așteptarea asta surdă și anxioasă îmi fierbe maduva. agit cu podul palmei un pahar. cu lapte degresat. e limbul conștiinței.
e gol acum paharul. îi simt dureros vidul precum mă privește. când am băut laptele? dacă a fost...
aștept să se umple...
lumea de parfumul tău
iar tu să mă umpli pe mine
să se stingă cerul de rușine că te-ai smuls din el.
să se spargă paharul să-și înfrângă vidul.

privesc în gol, aștept să se umple