Cu multă vreme în urmă când încă nu știam ce înseamnă lumea cea adevărată, în vremea copilăriei și a inocenței credeam că totul este bine și frumos. Copil. Astea până într-o zi căci nimic lumesc nu e veșnic.
Când am auzit prima dată de proverbul: “Prietenul adevărat la nevoie se cunoaște.” eram prin școala primară din satul meu natal. Mi s-a cerut să explic ce se înțelege din acest proverb. Răspunsul meu nu a fost întocmai acela așteptat, cel clasic care spune că atunci când te afli în situații dificile apare cineva, prietenul, și te ajută să treci peste impedimente. Poate o fi și așa. Cazuri rare. Atunci însă am înțeles că PRIETEN se numește acela care întâlnește dificultăți în drumul său, vine, îți cere un ajutor, se pretinde că are nevoie de tine și că e prietenul tău iar când rezolvă și se termină te uită și atunci când ai și tu nevoie de un prieten se dau toți la o parte, asta însemna atunci pentru mine, dacă are vreo nevoie e prietenul tău, dacă nu să fii sănătos.
Uitasem de asta până într-o zi când o persoană pe care o credeam PRIETEN și care nu mai dăduse un semn de multă vreme, cu toate insistențele mele, ca să zic așa, de a mai ține legătura, de a mai discuta câte ceva...de fiecare dată îmi dădea cu flit...am renunțat, dar acum când a bătut la ușa mea spunându-mi să-i dau măcar un mic ajutor…mi-am adus aminte de acest proverb și tot mai cred ceea ce credeam și atunci, cu mulți ani în urmă însă fără să reproșez nimic, adevărul meu pentru mine e valabil. Și să nu mai spun că sunt așa zișii prieteni care te fac de tot râsul chiar și în public, ei neștiind de ce a vrut să spună chiar Seneca în vremea sa: “Pe un prieten să-l lauzi în public și să-l sfătuiești în taină.” Trebuie avut în vedere acest aspect, e important și mult mai important e să știi să-ți păstrezi prietenii căci ei sunt cel mai de preț aproape. Să ne amintim deci că nu putem trăi fără ei și să nu-i vedem sau știu eu, să ne vadă doar la nevoia personală. Poate vorbele mele nu sunt prea drepte, dar cred că am dreptate, cu toate că sunt mulți care înțeleg ceea ce spun, îmi infirmă spusele, sunt chiar destui, garantez,care îmi pot confirma de asemenea spusele. Cu toate că suntem oameni, avem unele nuanțe care nu se pot îndepărta ci doar masca cu altele astfel încât să putem trece de multe cu bine sau cu mai puțin bine. Tot ceea ce contează de fapt e să ne purtăm bine ziua, în viața noastră pe pământ, astfel încât să putem dormi liniștiți noaptea, în viața de după ușa care se deschide o singură dată și va rămâne închisă pentru multe veacuri.
În sfârșit, tot ceea ce pot spune e: “Prietenul la nevoie se cunoaște.”, asta de la om la om și de la caz la caz iar cel înțelept să nu se țină cu cel ce nu vrea să știe de merite și recunoștință. Mulțumesc.