- Trebuie să vină întâi Ilie, și să așeze din nou toate lucrurile.- Matei 17.11
- vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată.- Maleahi 4.5
Domnul Iisus spune că înainte de a veni Ziua de apoi, toate lucrurile vor fi așezate din nou, că unele din doctrinele noastre nu vor fi corecte - vor fi reașezate.
Ce înseamnă Judecată?
Judecată în termeni omenești înseamnă compararea unui subiect cu niște standarde, cu niște norme, cu niște legi impuse de societate.
Printr-o judecată umană, sancționăm abaterile de la normă, de la standard, de la lege- fără să reușim o aducere a subiectului la condiția de a îndeplini standardul cerut, fără a-l reintegra în normă, fără a-l restabili în lege.
Judecata finală, de apoi, înseamnă același lucru-
- compararea subiectului uman cu standardele divine, cu norma, cu Legea, cu matrița lui Dumnezeu- care este Hristos.
Dar de data asta Dumnezeu ridică subiectul uman la nivelul standardelor Sale.
Judecându-ne- comparându-ne cu El- Dumnezeu ne omologhează dumnezei.
Asta înseamnă că, după un scurt stagiu în această lume, timp în care Dumnezeu lucrează înduhovnicirea, re-nașterea sufletului trăitor în duh generator, pre-facerea lui Adam în Hristos;
la timpul prestabilit, când prin lucrarea desăvârșirii divine,
ce este neființă va fi umplut de ființă, ce este muritor în noi- va fi înghițit de viață, (II Corinteni 5.4)
când vibrația energo-informațională transcendentă va fi complet instaurată în lumea noastră căzută, în imanent
- lumea căzută va deveni Rai, o parte a Împărăției cerurilor
- iar noi, oamenii, ne vom întoarce cu toții în Rai,
- vom deveni dumnezei.
Judecată nu înseamnă condamnare.
Termenul grecesc krisis - scindare-
Omul va fi judecat- scindat în sine însuși.
Ceea ce este codul genetic al lui Hristos, adus la desăvârșire de Duhul sfânt- va merge în viața veșnică-
- ceea ce este fire păcătoasă va fi osândit- (tăiat în greacă)- pentru veșnicie- va fi des-ființat.
Asta înseamnă Judecata finală- fiecare om va fi curățat de natura căzută.
Evrei 2.16 - căci El nu firea îngerilor a luat, ci firea sămânței lui Avraam (traducerea ortodoxă, conformă cu originalul grecesc)
Hristos a îmbrăcat firea umană, a intrat Dumnezeu în natura umană- ca o sămânță care crește sub haina firii pământești păcătoase.
Chipul Lui crește în fiecare om- chiar dacă omul respectiv nu știe asta.
Asta înseamnă- Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine- Ioan14.6
prin Ființa Sa care crește în om până va lua chip deplin.
(În starea noastră de devenire continuă spre Hristos va exista un moment premergător în care vom avea calitatea de "Ilie"-înaintemergători ai Lui.)