poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 844 .



Pileala duduiei
personale [ ]
Banda oribilă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [gabi ]

2007-04-27  |     | 



Tuns scurt, ținută SS, examinează:
-Care e problema? Extracție? Carie? Unde?
Aaaa, e prea mică. Trebuie să mai crească,
să se adâncească, să avem ce lucra la ea,
clatină din cap, dând în Parkinson.

Întors brusc spre pacienta adormită
pe scaunul din stânga:
-Dvs? Tot carie?
Dar caninii ăștia ieșiți urât în afară
nu vă deranjează? Trebuie piliți..

După aproape două ore de zârâit, decretează:
-Am ajuns la nerv. Trebuie anestezie.
După alte două ore de “pileală”,
sufocată de praful dentar,
pacienta nu-și mai simte transpirația
adunată sub fundul amorțit.
Nemulțumit, lasă polizorul și izbucnește:
-Ia-n priviți don’șoară! Vă plac caninii ăștia cum arată?
Reflecția vampirică a colților filiformi îi extrag
bietei femei silaba îngrozită:
-Nu
-Trebuie scoși. Asistentă, injecția.

Istovită de spaimă, din oglindă, cele două goluri îi rânjesc
sub dezaprobarea stomatologului:
-Nțț, nu e bine. Știți cum facem?
Pilim toți dinții. îi legăm pe toți cu aparat
și-i îndreptăm ca pe asfalt.
Duduia sare ca un arc de pe scaunul rabatabil:
-Știți, eu trebuie să plec, mă așteaptă mama.
-Atunci vă programez mâine la 10 a.m.
Aveți acum de plată …Vă aștept deci pe dimineață.
Următorul!

Domnița pășește amețită prin aerul rece, murmurând:
-Când or afla ai mei, după ce m-au chinuit
atâția ani cu proteza aia dentară nenorocită…

Povestindu-ne, duduia râde, deschizându-și larg gura:
-Vedeți cum mi s-au deplasat toți dinții,
acoperindu-mi golurile caninilor extrași?
Așa a ajuns gura mea… mai mică.






.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!