cineva a spus/ frunzele tremură când bate vântul
și a bătut
nimeni nu a înțeles de ce/ dar s-au aplecat

răsucit
pe partea dreaptă părul peste umăr/ cochetează/ cu trotuarul
tocmai l-am tuns/ alb
se conturează umbră grăbită/ mâna mea stângă

pedalează aerul rămas de respirat/ mă lovesc
insistent de același pumn/ și cad
întotdeauna singur

la dracu/ strig
tălpile lor sunt exacte
în spațiul dintre spaimă și carne
nearticulat/ geamătul răbufnește peste libertate

soarele la locul lui
la fel și cerul
și nimeni
ni-me-ni n-a murit
ce vreme frumoasă
cineva a spus

și totuși