poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-12 | |
Sistemele (ăstea) te leagă; puțin la dreapta, puțin la stânga, te uiți în sus, privești în jos, față, spate. Rămâi pironit în ne-fericirea de a te orienta în (puțin) orice, (puțin) oriunde (spațiu, timp, gând).
Valorile sunt ca niște frânghii (mai groase, mai subțiri, mai vechi, mai noi), prinse-n contexte. Nici nu mă mir că am de gât o sfoară pe-trecută în jurul gândului meu de om! Respir atât cât să trăiesc la nivelul re-dat de lungimea și forța sistemului. * * * * * Am observat că nu există resturi...dar există gropi (de gunoi cosmic), în universul ne-cuprins, dilatându-se, îndepărtându-ne, înlăturându-ne de centrul ne-gândit. Pământul, dintr-o falnică cetate, a ajuns precum un orășel de provincie, unde oamenii se prăfuiesc, legați în frânghii, ca niște păpuși zgomotoase.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate