Mirosi a om de primavara, a crini neinfloriti, a mine...de fiecare data cand uit cine sunt, si ma las toata, consumata de forta privirii tale, carnivore. Mi-ai adulmecat pielea, pana in suflet, ai simtit si tu taria olmului specific...tu mirosi a copil, eu miros a mama, tu mirosi a barbat, eu miros a femeie, tu mirosi a piatra, eu miros a rau...tu mirosi a mine, eu miros a tine...si e bine...
Sunt un sfor de mireasma, cand imi sprijin gandurile pe bratul tau, si plec, odata cu vantul, si vin, odata cu seara, si stau, odata cu tine...si e bine...
Ma gasesc in mijlocul asfaltului strazilor si ma ridic, cordiala, si taxiurile imi sunt cunoscute, in galbenul lor, si blocurile, imi sunt prietene, in griul lor, si incercarile de uitare imi par nostime, in curcubeul afiselor de peste tot, si te gasesc in tot, in scancete de mahala, in cladiri, in istoricul existentei noastre, in mirosuri, in ingenuitatea lumii, in cuvinte, in necuvinte...te gasesc peste tot...te gasesc in mine...si e bine...