cumva te văd
altfel înainte de a dărui
celui care se miră
haina și așternutul tău de moarte
ultima scrisoare primită
de pe front ți-au furat-o
deopotrivă
femeia fatală și trenurile de noapte
mototolită
peste lume să se poată lăsa amorțeala
înainte de termen
hai povestește-mi tu
cum se va săvârși ieșirea din sine
spre binele consumatorului
adaptat imperfect la propria metaforă

***

cumva te regăsesc
încremenit în felul tău diurn
decupând unui amurg
doar simțit
scările înalt așezate
și ispita
iar singurul anotimp
în care mi te dezvălui
e anotimpul de cretă
acolo fericirea vine de la altom
prin vârfurile degetelor în care
pelerinul rus și-a îngropat comoara

***

de unde Dumnezeu
jocul acesta scos din celulă
știe să molfăie cu nesaț
suprafețele netede
sub cuvânt
și iscă în mine singurul
război care îmi este
îngăduit frate de cruce

***

sunt prea departe să mai aud
cum sălășluiește în mine
lipsit de gravitație
păcatul
deși la vremea de soroc ni se îngăduie
ceasuri lungi de taină
și semnele comise
între armonii
vin oameni sile
vom da dintre noi pe cei plictisiți
care au învățat să dizolve lumea
ostentativ
și fără grație

***

toți pașii
de pe strada Mărțișor
încap în mâinile tale Doamne
să ai ce spune