- tinerețe
ai încercat vreodată
să te definești?
- ... ?
- nici să nu-ncerci
- ... !!!
- căci atunci
ți-ai da seama
că ai fost
tânără

* * * * *

Câteodată intri în obsesia tinereții, cu gândul că te vei întoarce biruitor, lăsând la o parte obsesia timpului. Te lepezi, intrând în trecut; nimic (mai) simplu...dar acolo lumea a murit (deja) zâmbind...și-ți dai seama c-ai ajuns ultimul.
Mereu există o întoarcere. Gândul tău nu mai are forță, nu mai este biruitor, întorcându-se-n ultimul viitor, intrând prin tine cu ultima moarte zâmbind...și (atunci) îți vei da seama că ești primul care nu se va mai întoarce...

* * * * *

Tinerețea este pre-vizibilă. Ea revine, de fiecare dată, precum o avngardă-clișeu. Nu-și fixează "push the limits", tocmai pentru că nu se poate defini...e doar exibiționism pe marginea drumului (deja bătut, pietruit de alte și alte tinereți anterioare).
Omul se-ntoarce de unde a fost ne-definit, sufocat de gânduri, căutându-și instinctele și mișcările cele mai ușoare, negându-și natura (de fiecare dată) în căutarea sa de a scurta efortul firesc al evoluției sale într-o paradigmă bizar-involutivă (deja moștenită și perpetuată).