Amar de copil

Să vrei să ierți și să nu poți;
Să vrei să uiți și ochii roată să-ți porți
Peste deșertăciuni și închise porți;
Să vrei să vindeci și să-mbolnăvești
Mai tare.
Copil mai mare,
Al tau suflet cât te doare?

E greu copil să fii
E greu să nu ai tihnă,
Să fii un veșnic visător
Al cărui țel e să învingă -
O lume rece și nedreaptă
În care surâsul a pierit.

Durere, lacrimi și tristeți
Un suflet de copil îndură
Când ai lui părinți se-njură
Și-n asfințit înalță o dulce rugă:
Un înger sfânt să li se pogoare-n gură.

Și vrei s-adormi, dar nu mai poți;
Și vrei sa plângi, dar ochii-s arși
Și vrei sa bei – tot sete-ți e… de-o aventură.

Aventura pe care visele o coc
În care lacrimi nu-și au loc,
Și inima de fericire îți face poc… poc…

E greu copil – deși mai mare – fiind
S-asculți cum singurii tăi parinți
De “bine” își urează,
Și-apoi, răcnind din suflet și priviri
Să-i faci să își revină în simțiri.

Și s-o mai auzi pe a ta mamă
Cum de al tău tată urlă c-o omoară
Că după ani de zile a dat
Și mâna asupra ei a ridicat.

Să pregătești chiar și-un Distonocalm
Dar pentru cine habar n-ai,
Căci de cand printre lacrimi
Instrucțiunile-ai citit
S-au mai potolit.
Și să mai vezi, cum prin "minune"
Se calmează și isteria oarbă
Din ei s-a golit
Când frațiorul de durere varsă.

Apoi să îți aduci aminte
De certuri pe care le credeai apuse
Și sa stai cu sufletu'n trecut:
Au sa revină?!