Ma aflu suspendat intre neant si abis,inchis intr-o clipa de intuneric,cersind indurare unui Destin impasibil,a carui dureroasa atingere imi chinuie trupul,obosit de tanar. Stau si ma privesc strain,ghemuit in clipa mea de intuneric incercand trairi ireale, frustrante,reci,abstracte si obositoare. Sunt captiv in propriul meu trup obosit,invins de o imaginatie bolnavicios de activa.
Undeva in orizontul indepartat,si totusi atat de aproape incat detaliile se rasfrang amenintatoare asupra-mi,Planeta Albastra ma sfideaza constant prin miscarea ei atat de perfecta,calculata,rece si impasibila. Stau si ma uit din Clipa Mea de Intuneric,zbuciumat si incorsetat de trairile mele haotice,cum mica mare Planeta Albastra isi urmeaza cursul ei ordonat conform legilor universale si cum isi traieste existenta de la inceputul Timpului, cum civilizatiile se succed si generatiile se sting si se nasc perpetuand miscarea si evolutia ordonata. Si totusi descopar oribila si monstruasa diferenta a detaliului fata de ansamblu,ilustrata de diferenta dintre linistea spatiala contrastata numai de catre miscarea perfect definita a planetei si haosul,freamatul,agitatia si tulburarea umana de pe suprafata astrului. Acesti atomi ai atomilor,fragmente de molecule nesemnificative din prea-marita infinitate a spatiului,grandiosi creatori de milioane si milioane de reguli,legi,principii, religii,crezuri,definitii si activitati au tupeul si nesimtirea sa-mi deranjeze linistea spatiala care ma mai consoleaza in Clipa Mea de Intuneric,prin freamatul lor inutil si enervant de constant. Pentru Ei tot ce este simplu si frumos trebuie explicat,cercetat si transformat intr-o complexitate monstruasa de reguli si legi de catalogari si definitii. Totul e pus la zid,analizat si disecat spre marea glorie a civilizatiei. Tot ce misca,simte si traieste trebuie sa fie conform legilor.
Stau in Clipa Mea de Intuneric si observ disperat termitele umane distrugand adevarul,simplitatea si frumosul. Totul se distruge,totul se se dizolva,sentimentele devin simple unitati valorice de schimb pe piata disperarii totale,oameni distrug oameni,se urasc pentru ca exista,se complac intr-o mocirla de indiferenta,intr-o infectie de moralitate dusa pana la extremele aberante ale prostiei binefacatoare unei rase de paraziti feroce. Scarbos! Si totusi Planeta Albastra se invarte si din Clipa Mea de Intuneric,in acest moment forfota continua si distrugatoare a umanitatii se transforma in liniste morbida,marcata de miscarea orbitala a astrului albastru,miscare atat de lina,de suava,de corecta si exacta,incat,uneori chiar si eu in Clipa Mea de Intuneric ma simt fericit.
- O!!! Clipa de Intuneric dintre Neant si Abis,am reusit insfarsit sa te strapung,tasnind ca un fulger prin tine, spre linistita Planeta Albastra, spulberand spatiul si timpul , izbindu-ma ucigator de astrul albastru , facand loc cataclismelor fatale,spulberandu-le legile si regulile,zdrucinandu-le definitiv temelia cunoasterii lor, semanand haos , panica si indoiala printre Ei, Fii Pierderii. I-au Planeta in palma si le zgudui lumea, imi bag un deget in Ocean si continentele dispar sub ape, stranut si se nasc tornade si apoi opresc timpul lasandu-se linistea totala pentru ca Ei,Fii Pierderii sa ma poata privi. Atunci le spun cine sunt,le povestesc despre Clipa Mea de Intuneric,despre Neant si Abis,despre Ei,despre Noi,despre trairi sublime prin puritatea lor, despre clipe de realitate visata, despre spatii mirifice si superb de indepartate,despre schimbare si posibilitati, despre Sfarsit si Inceput.
Dar,vai,din pacea intalnirii cu Fii Pierderii sunt smuls violent,trantit mortal si distrus iremediabil de catre o entitate feroce,rea si malefic de puternica…Destinul. Iarasi sunt tarat obosit si sfarsit in coltul Clipei Mele de Intuneric,neputincios si frant,urland ranit a disperare,scancind invins in noaptea dintre Neant si Abis.
Inca o viziune falsa m-a facut sa cred in Evadare,Destinul avand grija totusi sa ma arunce din nou in limitele gretoase ale realitatii de cosmar,in care tocmai Eu, Imparatul Imparatilor,Zeul Zeilor ,Centrul Universului,Infailibil si Invincibil sunt azvarlit in ghearele neputintei ordinare a unui Fiu al Pierderii,redus la nimic. Dureros de ironic Destinul rade de mine mereu,strapungandu-mi pana la disperare orgoliul cu acelasi rezultat constant ca miscarea Planetei Albastre:Eu,singur,doborat,dezamagit, dezorientat, captiv in Clipa Mea de Intuneric,planuind urmatoarea evadare.
Ma smulg din valtoarea vascoasa a neputintei odioase,ma ridic in ciuda suferintei malefice si urlu diabolic catre Destinul Impasibil de dincolo de Clipa Mea de Intuneric:
- O! Destine, te sfidez! Te scuip si te provoc jigodie! Ai grija ca tot te pacalesc si-o sa te prind si eu pe Tine. O sa te schingiuiesc si o sa te inchid in Clipa Mea de Intuneric,si o sa rad si eu de Tine. Asculta-ma bine,al meu esti,o sa te-nving!!!
Si-ntoteauna,Destinul pleaca indiferent,razand galagios si infernal de ale mele neputincioase amenintari,pierzandu-se in Eterna Intunecime pana la urmatoarea confruntare. Si eu?! Ei bine,eu voi ramane inchis in Clipa Mea de Intuneric,frematand ca animalul salbatic care tanjeste dupa prea sfanta libertate,clocindu-mi creierii inventant noi si noi scheme si planuri de evadare,torturandu-mi sentimentele pana la epuizarea bolnava a neputintei disperate,visand.
Si totusi mica Planeta Albastra inca se invarte …la fel de departe de Clipa Mea de Intuneric.