Eu m-am întors încă odată,
Cu gândul zdruncinat de rău,
Pe linia mereu curbată
De blestematul “Prometeu”

Eu m-am întors încă odată
Fiindcă respect ce ți-am jurat
Să merg pe calea fermecată
Deși tu, poate, m-ai uitat.

Eu m-am întors încă odată,
Și încerc să fiu ce am fost mereu,
Un idol pentru o mândră fată
Sau poate chiar un “Dumnezeu”.

Eu m-am întors încă odată
Să îți redau ce ai avut,
Încrederea nestrămutată,
În sufletul unui “pierdut”.

Eu m-am întors încă odată
Cu rugămintea ce o știi
Să-nseninez fruntea scăldată
De atâtea lacrimi și urgii.

Eu m-am întors încă odată
Cum am făcut de atâtea ori,
Să-ți dau din suflet seva toată,
Să scap de chinuri și fiori.

Eu m-am întors încă odată,
Fiincă pe cruce ți-am jurat,
Iar dacă tu mă uiți, măi fată,
Fie-ți și duhul blestemat.

Eu m-am întors, încă odată,
Să nu mă sting de-atâta dor,
Să plec cu inima-mpăcată,
Să râd, să plâng, apoi . . . să mor.

Eu m-am întors încă odată
Să-ți spun un ultim legământ,
Și ieri, și azi, viața toată,
Te voi iubi. . .până-n mormânt.