Rugăciune

Doamne, sufletul Te roagă în goliciunea lui;
de bucurie, de durere despuiat,
sufletul Te roagă, Ziditorule,
cu glasul Tău din mine,
cu glasul care,
mai înainte de-a intra în trupul meu, în sânul Tău
precum un greier în măslin se ascundea;
și zicea: biruință, biruință în toate!
Nu era cuvântul meu;
al Tău era, Doamne –
doar cu Acesta Te rog:
izbăvește-mă de toate
câte sunt în mine și în afara mea
pentru ca, dincolo de chipuri și făpturi,
Doamne, să iubesc;
să iubesc
așa precum în mine aș simți
bătaia inimii a toate.
Dă-mi, Doamne, izbăvirea
de a simți din nou în pieptul meu
întreagă Dragostea cea fără de-nceput;
să fiu în toate lucrurile
asemenea adierii vântului,
și-n ceea ce-i aproape
și-n ceea ce-i departe.

Doamne, fă să-mi regăsesc
anii copilăriei
așa cum rândunelele
se întorc la vechiul cuib.
Mila pentru anii pierduți,
mila pentru toate făpturile Tale
care rătăcesc;
ai milă, Doamne,
de flacăra aceasta care se irosește în zadar;
și într-o sfântă zi
dă-mi, Doamne, să fiu aprins
precum tămâia în cădelniță;
inima să mi-o deschid
cu toată bucuria înaintea Ta,
așa precum parfumierul
își deschide vasul
cu uleiuri aromate.
Fă-mă vrednic de acestea, Doamne,
și izbăvește-mă,
fie că vreau,
fie că nu vreau –
acum și pururi
și în vecii vecilor. Amin

traducere: Dan Verona