Azi noapte am despletit luna
și-am culcat-o pe un colț de pernă
Tot aerul se îmbrăcase-n galben
și cânta a doină...
........................

Ca un alint de pisică,
m-am prelins minușând lângă ea...
să iau puțin mister, un gând,
să-i dau o stea...

S-a prefăcut că nu mă simte,
eu am văzut-o, tot clipea
din petele-i strânse vis
în vârf de-abis...

Respirația-i caldă îmi simțea mirarea,
se uita și ea, nu-i venea să creadă...
pe cerul din fereastra mea,
pe furiș, dispăruse culoarea

S-a întors tandră cu fața la mine,
mirosea a poveste de tei într-o oglindă...
Am închis ochii să nu o văd ce-mi spune,
eu așteptam să cante...

Să fi fost vis sau doar aievea,
întrebare n-a fost, încă tăcea
i-am auzit din zâmbet moale :

...eu nu mă mai văd de la umbra ta...

P.S. A fost o noapte albă cu lună despletită pe un colț de pernă...