1946

Am primit micul tău răvaș de la casa de odihnă. Am înțeles din el că mintea ta este abatută, inima tulburată, că te simți dezorientată și inutilă.
Dar toate acestea sunt numai din vina ta! N-ai observat că erai ușor îngâmfată, crezând că zbori deja spre Ceruri. În acest timp îți lipsea adevarata smerenie interioară și încrederea totală în voia lui Dumnezeu. În milostivirea Sa, Domnul a îngăduit o schimbare în viața ta obișnuită, și îndată ai căzut în deznădejde și nu te-ai mai simțit bună de nimic. Dar tocmai despre asta e vorba: smerenia înseamnă a considera că nu ești bun de nimic.
Nu fi tristă fiica mea! Străduiește-te să te rogi și, prin mila lui Dumnezeu, furtuna necurățiilor ce s-a ridicat în tine se va domoli și va fi urmată de liniște și calm.
Te sfătuiesc să nu te grăbești să părăsești casa de odihnă. Odihnește-te bine! Dumnezeu să te ajute și să te păzească!

1946

Îmi scrii că am început să te învăț să trăiești.
Nu este așa. Cum aș putea să-i învăț pe ceilalți când eu însumi înaintez ca un orb, vom cădea amândoi în prăpastie!(Mt. 15,14).
După lunga ta corespondență cu X., probabil că i-ai păstrat scrisorile și îți amintești sfaturile ei.
Neștiutor cum sunt, cum aș putea să-i îndrept pe alții într-o problemă așa de importantă, mai de preț decât orice pe lume? Eu răspund cuiva, nu vorbesc de la mine, ci împrumut glasul Sfinților Părinți. Asta mă rușinează: eu îi îndrum pe alții și eu cum trăiesc oare?
În clipa de față suntem lipsiți de harul de a trăi sub îndrumarea unui stareț cu experiență în viața duhovnicească.

Îndrumătorul duhovnicesc trebuie să indice drumul pe care el însuși l-a urmat. Nu este același lucru dacă el îndrumă doar după cărți. Cel ce vorbește și cel ce ascultă se gândesc amândoi că se vor zidi reciproc, dar când vor fi gustat cât de bun este Domnul, ei își vor înțelege greșelile.
Sfântul Petru Damaschinul spune că a suferit mult de pe urma sfaturilor lipsite de experiență.
Duhovnicul trebuie să fie echilibrat și să aibe darul deosebirii duhurilor, adică să cunoască totul despre om: timpul său, proiectele sale, pornirile, personalitatea, răbdarea, cunoștințele, râvna, vârsta, forța trupului, constituția, sănătatea și bolile sale, caracterul, locul, educația, dispozițiile, scopul, comportamentul, înțelegerea, inteligența sa nativă, eforturile, vigoarea, încetineala sa. El trebuie de asemenea să cunoască planul lui Dumnezeu, sensul fiecărui cuvânt al Sfintei Scripturi și multe alte lucruri. Iată cum trebuie să fie un părinte duhovnicesc și ce discernământ trebuie să aibă.

Spre marea mea rușine, se împlinesc 48 de ani de când trăiesc în mănăstire și mă aflu într o asemenea dezordine, încât nu știu de unde să încep, cum să îmi mântuiesc sufletul. Nu te gândi că vorbesc așa din smerenie. Nu, nu, așa sunt eu în realitate. În tinerețea mea, îmi prisosea sârguința; o vreme am purtat potir și lanțuri. Am încercat să găsesc sfinți asceți, dar nu am găsit. Din cauza lipsei mele de experiență nu am știut probabil să îi înțeleg. Sârguința începătoare dă multă importanță literei ce omoară sufletul și nu am întâlnit un îndrumător care să fi putut struni ardoarea mea și care să mă fi îndrumat cum trebuie în viața duhovnicească.

După Sfântul Ioan Scărarul, cel ce trăiește fără îndrumare "este nesigur", căci se semețește.

Așa că am rămas cu nimic! Dar nu deznădăjduiesc, căci cred în mila lui Dumnezeu și mă îndrept către El cu toate puterile mele! Îmi aduc aminte vița-de-vie din Evanghelie, unde lucrătorii care au sosit în al unsprezecelea ceas au primit tot atâția bani ca și cei ce au lucrat de dimineață. Sunt mulțumit și fericit că Domnul a hotărât ca să-mi petrec viața între zidurile unei mănăstiri.
Îmi scrii că îți place mâncarea bună. Cui oare nu îi place? Doar cel ce a gustat din milostivirea Cerurilor și-și înfrânează pântecele - acest stăpân al tuturor relelor - nu o iubește.
Am scris că litera omoară sufletul, însă trebuie să înțelegem sensul cuvintelor: litera omoară pe cel care se oprește la ea și o consideră o virtute și nu un mijloc de a dobândi virtutea. Nu există desigur fructe fără frunze, dar fără fructe, smochinul se ofilește.
Rămân cu dragostea în Hristos!