poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-05 | |
M-a surprins de dimineață, când îmi scosesem masca
Și-o lăsasem la înmuiat, Își pierduse farmecul, nu mai dădea viață rolurilor aiuritoare. A intrat fără să bată la ușa așteptărilor nesfârșite... N-am zis nimic. N-aș fi putut. Lăsasem replicile-n urmă. L-am privit doar și am tăcut. Își răsucea pletele obraznice pe degetele lungi și subțiri, măsurând încăperea cu pasul, tăcând... Nu și-a aruncat o clipă măcar, ochii sfredelitori spre mine. Mi-am zis, ceva nu-i bine! E mult prea departe și mult prea tăcut. M-aș fi putut strecura după o mască, dar imi muriseră pașii de tot. Așa că am mimat plăcerea, umezindu-mi buzele puțin, așteptând scârțâitul lung al ghilotinei. Nimic. Am deschis ochii mari și am aflat Neînțelesul: nu era acolo, nu fusese niciodată! Pașii pe care îi numărasem, șuvițele răsucite, emoțiile tăcute- pierdute pe vecie! De fapt, mă mințisem în tot acest timp... Îmi uitasem masca pe față și o știam parte din mine. 1 martie 2005
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate