când se va stinge lumina
în cruce
ostenit
bănuind pe sub ușă că uneori e bine
să fii simplu spectator
mă vei chema
să purtăm pe umeri arcul
ce înstrăinează?
gâfâitori nu sfinți
ne ardem greața în plângere
iertăm greu
câtă orbire
din spirite albastre săgeată
sau neliniște
zvâcnește
să părăsim înainte de termen
ghemul visărilor

***

icoane
să-ți iasă din piele femeie
îngânare de cântec
așa să fie
noi vom șușoti
undeva în câmp
departe de peronul luminii
ne vom azvârli pielea cenușie
înțepătoare
deopotrivă de inutilă

***

sub zidul acesta
mi-am îngropat exaltarea
coborând în șir
peste mine